1996: Clement Antonovici: Rapsodia Bucovinei

Pe meleagul ăsta sfânt

Orice dor s-alină,

Rai de cântec pe pământ,

Mamă Bucovină!

Jumătate, Ţara mea,

Încă eşti străină –

Şi de-atâta viaţă grea

Fruntea ţi se-nclină…

De la brazi am prins să-nvăţ

Graiul suferinţei…

Dorm pe veci la Volovăţ

Moşii-mi şi părinţii…

Munţii-şi scaldă în zenit

Fruntea de zăpadă;

Între brazi s-a zămislit

Veşnica baladă.

În tăceri de mănăstiri

Odihnesc voievozii;

Îmbrăcaţi ca nişte miri,

Îi slăvesc rapsozii.

În bătrân letopiseţ

S-a-nchegat icoana;

S-a-nfrăţit la Voroneţ

Cerul cu poiana…

Brazii drepţi răşini fierbinţi

Picură din geană;

Şi mă ninge cu dorinţi

Glas de Cosânzeană…

Alte ziduri ca-n poveşti

Meşterii ridică.

Seara, clopote domneşti

Liniştea despică.

Parcă din legendă scoşi

Pentr-un cânt anume,

Oameni ca aici frumoşi

Rar mai sunt în lume!

Cu puteri urieşeşti

Zborul se desface;

Plaiurile strămoşeşti

Vor rodi în pace.

Râde soarele-n amiazi

Să rodească lutul;

Tot ce creşte-aicea azi

Cântă cu trecutul.

Mult îmi place să-ţi ascult

Cântecele line!

Nimeni n-a-ndrăgit mai mult

Blândele-ţi opcine!

De prin munţi şi de prin văi

Visele se-adună…

Mamă, toţi feciorii tăi

Fie împreună!

Frumuseţile rămân

Cântec în lumină.

Te cuprind cu drag la sân,

Mamă Bucovină![1]

[1] Rachieru, Adrian Dinu, Poeţi din Bucovina, Editura „Helicon” Timişoara, 1996, pp. 37-39