1919: George Tutoveanu: Mărire Vouă!

*

Din munţii suri, cu vârfuri sclipitoare,

Şi până-n largul Dunării albastre,

Aţi stat în umbra văilor sihastre

Legaţi de brazdă-n grindini şi ninsoare,

*

Dar când au vrut urdii cotropitoare

Să-şi ducă-n zbor pe câmpurile noastre

Fiorul crunt al negrelor dezastre,

V-aţi ridicat ca vulturii în soare…

*

Şi v-au căzut, din cer, la Mărăşeşti,

Cununi de foc pe-armură şi pe căşti

Şi-adânci puteri, să-ncepeţi viaţă nouă

*

Aşa precum de secole v-a dat

Porunca lui un aprig împărat…

Ţărani ostaşi, în veci mărire vouă!

 *

(Răsăritul, nr. 14, 15 martie 1919, p. 3).