1904: Alexandru I. Naum: Imn lui Ştefan cel Mare

Ștefan cel Mare, în LUCEAFĂRUL, nr 12-13 din 1904

O, Ştefan, voevoade sfânt,

Plecăm genunchi şi frunte

Pătrunşi de-al patriei avânt

Din vremile cărunte,

Căci astăzi s-au îndeplinit

Ani mulţi, ani patru sute,

De când din lume te-ai pornit

Spre raiuri nevăzute.

Precum măreţ pe cer stăpân

Răsare mândrul soare,

Astfel în cugetul român

Icoana ta răsare.

De vremuri vechi ne aminteşti

Aşa de-ndepărtate

În lupte mari şi vitejeşti

Şi-n biruinţi bogate.

Când ţara-ntreagă curăţeai

De leşi şi păgânime,

Când împotriva lor porneai

Cu-a şoimilor mulţime,

Şi-n urma lor se ridica

Măreţ flamura tării,

Şi-n codri buciumul suna

Blestemul răzbunării:

Pe cât ai fost plin de avânt

Şi-nvingător puternic,

Pe-atât ai fost de bun şi sfânt,

De drept şi de cucernic.

De chipul tău dumnezeiesc

Din negura robiii

Şi până azi te pomenesc

Bătrânii şi copii.

O, vină, Ştefane, acum

Încununat de rază,

Pe-al slavei şi-al dreptăţii drum

Moldova îndreptează;

Şi dă o goană prin străini,

Duşmanii ţării tale,

C-o sfâşie aceşti haini

Şi-o fac să plângă-n jale!

O, vină cu-al tău braţ de fier

Ne cheamă iar la luptă,

 Fă iar senin al ţării cer

Virtutea ne-ntreruptă,

Îmbărbătează-ne să fim

Ca vechii tăi tovarăşi;

La glasul tău să tresărim

Din bucium sună iarăşi![1]

LUCEAFARUL, 1904: Putna în secolul XVIII

[1] Luceafărul, Nr. 12-13, Anul III, Budapesta 1 Iulie stil vechi 1904, p. 237