1904: Vasile Bumbac: Odă Eroului Ştefan cel Mare şi Sfânt

O, Ştefane, voinic de fală,

Tu-n ţară-atunci ni te-ai ivit

Când lifte crunte dau năvală

Cu sabie şi foc cumplit.

Acel potop de grea urgie

Era să-i stângă pe români,

Dar tu-ai păşit cu bărbăţie

Scâpînd moşia de păgâni.

De fala ta vorbeşte Baia

Şi Racova de braţul tău,

 Când înţelese lighioana

Că domnul Ştefan este Leu.

Alţi martori vechi sunt Războienii,

Cozminul cu Dumbrava sa,

Când cu panţiri şi cu seimenii

Făcuşi minuni în ţara ta.

Dar şi ruinele cetăţii

Sucevei pururea şoptesc

Că stâlp al fost creştinătăţii

Şi pentru neamul românesc.

O, geniu dus la nemurire,

Priveşte tu de sus spre noi,

Fă rugă la dumnezeire

Să ne scutească de nevoi![1]

”Familia” debutului lui Vasile Bumbac

[1] Luceafărul, Nr. 12-13, Anul III, Budapesta 1 Iulie stil vechi 1904, p. 236