1904: A. Mîndru: Mănăstirea Putna
Cu turlele-a rugă spre ceruri
Pierdută ca-n vis mănăstirea
Supt farmec de lună-şi ascultă
În freamăt de codri mărirea.
Ca straje de-alarmă şi zbucium
Trecutu-i se-ncheagă pe frunte,
De parcă şi-acum stă gata
Orgia păgână să-nfrunte.
Din liniştea bolţii de stele
Un înger povestea mi-o spune:
Icoana lui Ştefan veghează
Senină din vremuri străbune.[1]
[1] Luceafărul, Nr. 12-13, Anul III, Budapesta 1 Iulie stil vechi 1904, p. 237