1904: Dimitrie Nanu: Imn lui Ştefan

Ştefane-i umil cuvântul

Ce se-nalţă către tine;

De păcat negru-i pământul,

Totuşi roua-i dă rubine.

Şi umilul care sapă

Brazdă-n soarele credinţei

Se sfinţeşte şi s-adapă

Din izvorul biruinţei.

Către noi din cer coboară,

Mândri ochi de Voievod,

Ai arat cu leşii doară

Semănând prin veacuri rod.

De furtuna spadei tale

Brazdele şi astăzi sânger;

Peste capul nostru-ntinde

Mâna ta de Arhi-Înger.

Ocroteşte-ne de-acolo

Îmblânzind pe Dumnezeu,

Să străbată-n minţi şi inimi

Soare sfânt din duhul tău.

Şi ne-ajunge-atât! Te uită

Simbolul de vitejie;

Gura Leului aşteaptă

Să înghită-o-mpărăţie.[1]

[1] Luceafărul, Nr. 12-13, Anul III, Budapesta 1 Iulie stil vechi 1904, p. 237