1900: Apelul fraţilor din Bucovina
*
Din partea „Societăţii pentru cultură şi literatură română din Bucovina” primim, spre publicare, următorul apel:
*
Fraţilor Români! Piedica principală în dezvoltarea noastră naţională culturală este regretabila împrejurare că, la noi, românii bucovineni, viaţa socială este aproape de tot influenţată de mediul social străin. Această împrejurare este ultima şi adevărata cauză a unui fel de amorţeală a vieţii naţionale. E notoriu faptul cât de greu este, la noi, a pune la cale orice înţelegere. Şi de ce ? Pentru că noi, între-olaltă, azi ne cunoaştem prea puţin sau defel. Rezultatul acestei stări este că orice întreprindere naţional-culturală, din partea noastră, se manifestează greoi şi suferă adesea de lipsa entuziasmului unitar. Această scădere roade necontenit la rădăcina dezvoltării noastre naţionale şi înseamnă incontestabil un pericol iminent pentru existenţa noastră naţională. Necesitate imperioasă este, deci, centrarea perfectă a vieţii noastre sociale în jurul unul focar. Acest focar naţional cultural va fi Casa Naţională!
*
*
În Casa Naţională se vor concentra toate societăţile şi instituţiunile române din capitală şi orice întreprindere naţională va afla aici căpătâi sigur şi corespunzător. Casa Naţională va fi terenul pe care se va întâlni întreaga societate română. Casa Naţională va fi locul unde se vor petrece aranjările sociale, unde se vor ţine conferinţe ştiinţifice, literare, se vor da concerte şi reprezentaţii teatrale, de unde vor purcede toate întreprinderile naţional-române. Efectele centralizării întregii noastre vieţi sociale vor fi cele mai salutare.
*
În Casa Naţională se vor apropia, se vor întruni şi cunoaşte reciproc toate păturile sociale române. Din aceasta va urma, între noi, acea firească asimilare în vederi, simţiri şi năzuinţe, pe care o observăm la alte popoare şi care formează o organizaţie puternică şi unitară. Recunoscând acest adevăr, Societatea pentru cultura şi literatura română din Bucovina а hotărât, unanim, în adunările generale, ţinute în 2 iulie 1899 şi 24 iunie 1900, a ridica, cât de curând, Casa Naţională.
*
Fraţilor Români! Tuturor vă este cunoscută situaţia grea, prin care are să străbată mult încercatul nostru popor. Grăbiţi cu toţii, mic şi mare, şi sacrificaţi obolul vostru pe altarul naţiunii. Progresul cere sacrificii şi scopul râvnit de noi merită să fie din răsputeri sprijinit! Alte popoare au recunoscut, la timp, absoluta necesitate de asemenea centre naţional-culturale şi le-au şi ridicat deja.
*
Fraţilor Români! Nici noi să nu ne ţinem în urmă! Toată suflarea românească să se facă cel mai aprig agitator pentru realizarea acestei întreprinderi şi izbânda trebuie să fie a noastră! Ofertele mărinimoase să se adreseze la casierul Societăţii pentru cultura şi literatură română din Bucovina, domnului prof. Dr. Vasilie Găina, în Cernăuţi, Strada Iosif, Nr.5.
*
Comitetul Societăţii pentru cultura şi literatura română în Bucovina.
Cernăuţi, în iunie 1900.
Prezidentul:
Dionisie cav. de Bejan,
consilier consistorial.
Viceprezidentul:
Dr. Álexandru baron Hurmuzachi.
Secretarul:
Lazăr Vicol,
profesor gimnazial.
Membri:
Bălan Grigorie, director la Tabula ţării;
Balmoş Iancu, secretar la Direcţia căilor ferate;
Dr. Găina Vasile, profesor de universitate;
Hostiuc Constantin;
Dr. Isopescul Emilian, secretar de tribunal;
Dr. Lupu Florea, consilier de tribunal;
Pridie Atanasie, consilier de tribunal;
PopovicI Constantin, profesor de universitate;
Dr. Procopovici Eudoxie, medic la Spitalul ţării;
Procopovici Ioan, protopresviter stavrofor;
Sbiera Radu, profesor gimnazial;
Dr. Tarnavschi Teodor, profesor de universitate;
Dr. Teleaga Gavril, spiritual;
Dr. Voiutschi Emilian, profesor de universitate.
(Tribuna Poporului, Anul IV, Nr. 147, duminică 6/19 august 1900)