1890: Adrian Forgaci: Ciobanul

Jos pe luncă lângă Prut

Foaie verde s-aşternut,

Foaia verde-a-ngălbenit,

Turmele mi le-a rărit.

Dar nu-mi pasă nici de foi,

Nici de turmele de oi,

Ci de liftele barbare

Ce ne calcă în picioare.

Ciobănele de pe deal,

Dă-te mai încoa’ spre mal,

Şi-ţi mai ia vreo câţiva fraţi

Tot cu ghioage înarmaţi,

Şi mi-i fă-mprejuru-ţi roată

Şi cu ei te-aruncă-n gloată,

Şi sporeşte-n venetici,

Ce s-au furişat pe-aici.

Pune mâna pe pământul

Ce de mult ţi-a dat Prea-Sfântul

Şi fii iar cioban vestit

Cum ai fost, când ai venit[1].

[1] Loghin, Constantin, Scriitori Bucovineni, Bucureşti, 1924, pp. 73, 74