1882-1907: Viaţa românească în Bucovina. Teatrul | Dragusanul.ro

1882-1907: Viaţa românească în Bucovina. Teatrul

Grigore Pantazi, actor şi regizor cernăuţean, în LUCEAFARUL, nr. 13, 1905. p. 272

 

În anul 1882, s-a format în Cernăuţi o trupă de diletanţi români; prezidentul acestui comitet teatral român de diletanţi a fost părintele exarh al catedralei Ioan Procopovici, ca director de scenă funcţiona Vasile Morariu, iar capelmaistru era Tudor cav. de Flondor, pe atunci în etate de 19 ani. Se da, în fiecare a doua joi, o reprezentaţie teatrală, iar în joia premergătoare reprezentaţiei şi în cea următoare câte un concert. Repre­zentaţiile se dau în sala „Otel deMoldavie”, sală în care şi-au dat, până la 1877, toate trupele reprezentaţiile lor, regulat.

 

La 21 Decembrie, s-a dat prima reprezentaţie, cu:

 

Millo  director sau mania posturilor, de Alecsandri;

Nu te juca cu focul, de I. Negruzzi.

 

A doua reprezentaţie, cu:

 

Piatra din casă, comedie cu cântece, într-un act, de V. Alecsandri, şi

Cinel-Cinel, de Vasile Alecsandri.

 

Tudor Flondor

 

Acesta-i începutul teatrului diletant român în Bucovina şi primirea bună ce i s-a făcut dă raportorului Olinescu speranţa, că „prin acest tea­tru diletant se va inaugura timpul unui teatru naţional român pentru Bucovina” (Familia XIX; 23).

 

În Aprilie 1883, se dizolvă comitetul teatral diletant şi mobilierul şi garderoba trec în proprietatea „Armoniei”, care înfiinţează o secţie pentru reprezentări teatrale. Reprezentările teatrale aduc viaţă în Cernăuţi şi interes pentru literatura dramatică română, după cum constată rapor­torul.

 

Am strâns, în tabela statistică ce urmează, toate datele privitoare la reprezentările teatrale ale „Armoniei”[1]:

 

01). 13 Mai 1883. Rămăşagul, comedie cu cântece, în un act, de V. Alecsandri, muzica de T. Flondor, şi, în aceiaşi zi:

02).  Nunta ţărănească, operetă în un act, de V. Alecsandri, muzica de T. Flondor.

03). 1883. Cucoana Nastasia Hodoronc, comedie în 3 acte, de G. Bengescu.

04). 1883. Arvinte şi Pepelea, comedie în 1 act de V. Alecsandri.

05). 1883. După teatru, comedie în 1 act de T. V. Ştefanelli.

06). 1883. Creditorii, comedie în 1 act de V. Alecsandri.

07). 1883. Cinel-cinel, vodevil în 1 act de V. Alecsandri, muzica de T. Flondor.

08). 22 Oct. 1883. Un trandafir in livrée, comedie într-un act, localizată de T. V. Stefanelli.

09). Liţa Pescărită, operetă naţională de N. A. Bogdan, muzica de T. Flondor.

10). 1883. Un tutore, comedie în 3 acte de M. Poni.

11). 1883. Ordinul de a sforăi, comedie în 1 act de C. Dimitrescu.

12). 1883. Florin şi Florica, vodevil în 1 act de V. Alecsandri, mu­zica de T. Flondor.

13). 10 Ianuar 1884. Contesta Margot, comedie într-un act, din fran­ţuzeşte de M.

14). 25 Ianuar 1884. Ciobanul, canţonetă de E. Carada.

15). 1884. Rusaliile, operetă în 2 acte de V. Alecsandri, muzica de T. Flondor.

16). 25 Ianuar 1884. A sosit unchiul, comedie în 1 act de Koziebrodzki-Meşeder.

17). 25 Ianuar 1884. Pentru o pălărie, comedie în 1 act de St. Popescu.

18). 25 Ianuar 1884Fata Cojocarului, comedie în 1 act de D. Miclescu.

19). 25 Ianuar 1884. Baba Hîrca, operetă în 2 acte de Millo, mu­zica de A. Flechtenmacher.

20). 1884. Agachi Flutur, comedie în 3 acte de V. Alecsandri.

21). 1884.  Pamfilie Mestecăilă, comedie în 3 acte de St. Popescu.

22). 1884. Doi sfioşi, comedie în 1 act de Labouchère, trad. C. Bălănescu.

23). 1884. Băcalul Tulungea, comedie în 2 acte după o piesă franceză, de V. Morariu.

24). 4 Februar 1885. Găina cântă, comedie în 1 act de Bayard, Dumanoir Dennery, trad. Bălănescu.

25). Nunta Ţărănească, operetă în 1 act de V. Alecsandri, muzica de T. Flondor.

26). 26 Mart 1885. Noaptea sf. George, operetă în 3 acte de T. Alexi, muzica de T. Flondor.

27). 4 Mai 1885. Baba Hîrca, operetă în 2 acte de M. Millo, muzica de A. Flechtenmacher.

28). 27 Mai 1885. Doi sfioşi, comedie în 1 act de Labouchére, trad. C. Bălănescu.

29). 27 Mai 1885. Casa vechie, comedie în 1 act, trad. din franţuzeşte de dr. M. P.

30). 15 Oct. 1885. Romantic, comedie în 1 act de St. Popescu. S-a dat şi un concert.

31). 20 Dec. 1885. Socrul unui ginere, comedie originală în 1 act, de Myller. S-a dat şi un concert.

32). 5 Faur 1886. Cartea III, capitolul I, comedie în 1 act de E Pierron şi A. Lafferiére, trad. Manoliu.

33). 5 Faur 1886. Doi sfioşi, comedie în 1 act de Labouchére-Bălănescu.

34). 20 Sept. 1886. Sulimunul, comedie în 1 act de F. A. Sauer, trad. de E. Sevescu. S-a dat şi un concert.

35). 15 Ianuar 1887. Furiile tinereţii, comedie în 1 act de D. Malla.

36). 16 Faur 1887. Bacalul Tulungea, comedie în 2 acte, după o piesă franceză, de V. Morariu.

37). 17 Mart 1887. Doi morţi vii, comedie în 2 acte de V. Alecsandri.

38). 3 Aprilie 1887, aceeaşi piesă.

39). 5 Mart 1888. Cărăbuşul, vodevil în 2 acte de C. Stamati.

40). 16 Mart 1888, aceeaşi piesă.

41). 2 Ian. 1889. Ginerele lui Hagi Petcu, de V. Alecsandri.

42). 6 Mai 1889[2]. Crai nou, operetă naţională în 3 acte de V. Alecsandri, muzica de C. Porumbescu. Doi surzi, comedie de Labiche, trad. din franţuzeşte.

43). 10 Mai 1889, aceleaşi piese.

44). 10 Faur 1899Un om buclucaş, prelucrare  din franceză de Maria Baiulescu.

45). 10 Faur 1899. Omorul din strada Cărbunarilor, farsă.

46). 2 Mart 1889. Candidatul Linte, operetă comică de C. Porumbescu.

47). 8 Mai 1889. Crai nou, operetă naţională de V.  Alecsandri, muzica de C. Porumbescu.

48). 12 Mai 1889, aceeaşi piesă.

49). 2 Septembrie 1889. Candidatul Linte[3], operetă comică de C. Po­rumbescu.

50). 4 Mai 1901. Moş Ciocârlan, operă de C. Berariu şi T. Bocancea, muzica de F. Flondor.

51). 6 Mai 1901, repriza aceleaşi piese.

52). 12 Mai 1902. Moş Ciocârlan, operă de Tem. Bocancea şi C. Berariu, muzica de T. Flondor.

53). 15 Mai 1902, aceeaşi piesă.

54). 16 Mai 1902, aceeaşi piesă.

55). 1 Mai 1903. Crai nou, operetă naţională de V. Alecsandri, muzica de C. Porumbescu.

56). 2 Mai 1903. Norocul, feerie în 7 tablouri de Gr. Pantazi şi C. Berariu.

57). 3 Mai 1903, repriza Norocul.

58). 4 Mai 1903, aceeaşi piesă.

59). 10 Mai 1903. Crai nou, operetă naţională de V. Alecsandri, mu­zica de Porumbescu.

60). 18 Mai 1905. Trei doctori, comedie în 1 act de Vlaicu.

61). 18 Mai 1905. Conul Leonida faţă cu reacţiunea, farsă în 1 act

de I. L. Caragiale.

62). 18 Mai 1905., Leac pentru soacre, comedie în 1 act de Trocaru.

63). 18 April 1907. Ovidiu, actul V, dramă în 5 acte de V. Alecsandri.

61). 18 April 1907. Năpasta, dramă în 2 acte de I. L. Caragiale.

65). 22 April 1907, repetarea aceloraşi piese.

 

 

Titlul de glorie al „Armoniei”, pe acest teren, este activitatea ei teatrală de la început, din anii 1883-1888, şi reprezentarea pieselor Crai nou, Moş Ciocârlan, a feeriei Norocul, la care sperăm să se în­şire şi reprezentarea piesei Noaptea sf. George, care se prepară acuma.

 

Într-un articol, intitulat Societatea „Armonia” (Revista politică I; 18), se apreciază astfel activitatea de 5 ani a societăţii, pe terenul teatral: „Armonia nu se mărgineşte numai la atâta (la concerte, serate), ci ea merge mai departe, ea, împreună cu cântarea, şi teatrul. Se aleg bucăţi teatrale, se împart roluri, membrii „Armoniei” le studiază şi deodată ne trezim cu un teatru român diletant.

 

Partea teatrală a adus societăţii laudele cele mai mari nu numai din partea românilor, ci şi din partea străinilor. Acel teatru diletant a avut influ­enţa cea mai mare asupra simţului naţional, căci el l-a deşteptat la mulţi români din capitală şi la cei la care era simţul naţional deşteptat l-a în­tărit şi mai puternic.

 

Teatrul a introdus, într-un mod foarte uşor, şi lectura clasicilor ro­mâni, deoarece fiecare căuta să afle lucruri potrivite pentru teatrul lor şi mai mulţi tineri, fiind inspiraţi de Melpomene, s-au încercat să lucreze bucăţi originale, acomodate teatrului local”.

 

Opera „Moş Ciocârlan” a trecut graniţele ţărişoarei noastre şi a fost reprezentată, ca o solie a unor zile mai bune, ce vor să vie, în două centre ale românismului, în momente deosebit de solemne: în Sibiu, cu ocazia inaugurării „Muzeului naţional”, şi în Bucureşti, unde s-a repre­zentat, de 5 ori, cu ocazia Expoziţiei jubilare. Ea a devenit, astfel, un bun comun al românilor de pretutindeni şi, astfel, a contribuit şi mica şi cul­tural neînsemnata fracţiune a românilor bucovineni cu un modest obol la ridicarea artei naţionale.

 

Şi „Crai nou” a trecut graniţele ţărişoarei noastre şi a fost reprezentat în Lugoj şi în Biserica Albă. Abia după ce a fost piesa repre­zentată în alte părţi s-a dat şi în Bucovina. Recenzentul Patriei intro­duce darea sa de seamă despre prima reprezentare a operetei „Crai nou” cu următoarele şire: „Armonia a împatriat, cu reprezentaţiunea de ieri seară, moaştele spiritului profetului, care, ca toţi profeţii, a fost profet pen­tru toţi românii, numai pentru cei din patria sa mai strâmtă nu. Aceste moaşte: Crai nou, operetă de prea timpuriu decedatul C. P., s-au reîn­tors pe pământul Bucovinei, din care s-au zămislit şi reîntoarcerea a fost un act de triumf naţional” (Patria III, 267).

 

Un lucru reiese din cercetarea de până acuma, că dacă se mai poate înjgheba o modestă, dar trainică activitate teatrală la noi, în ţară, apoi ea poate purcede cel mai bine de la Armonia”.

 

Despre celelalte reprezentări teatrale, date de diletanţi, se poate spune atâta, că ele sunt o probă mai mult pentru afirmaţia noastră că nicăieri nu s-a manifestat, în decursul timpului, o idee conducătoare, nică­ieri nu s-a lucrat după un plan bine deosebit, ci cu totul şi pretutindenea a fost improvizat. Aceasta-i impresia ce am avut-o, răsfoind zia­rele noastre, ca să culeg informaţiuni, această impresie am avut-o şi în anii din urmă, când am urmărit cu interes activitatea ce s-a desfăşurat pe acest teren. Se întâmplă că o societate de binefacere nu dispune de fonduri, iute se improvizează o reprezentare teatrală, cu piese alese în grabă, de cele mai multe ori studiate slab şi astfel se uită că arta are altă menire decât să servească numai ca mijloc pentru ajungerea altor scopuri.

 

Se impune numaidecât o schimbare în direcţia aceasta; cum mi-o închipui eu voi arăta, pe larg, la altă ocaziune. Aici voi induce numai câteva date statistice, care, deşi sunt incomplete – este imposibil de a da tabele statistice complete, căci multe reprezentaţii n-au fost înregistrate în ziare – vor arăta totuşi cititorilor marginile în care s-a mişcat activi­tatea teatrală a diletanţilor noştri.

 

În Cernăuţi s-au mai dat următoarele reprezentaţii:

 

01). 18 Ianuar 1894. Nino, dramolet de Cerchez, aranjată de „Junimea”.

02). 18 Ianuar 1894. Mademoiselle Mephistofeles, comedie de Stamati-Ciurea, aranjată de „Junimea”.

03). 9 Fevruar 1894. Un trandafir în livrée, comedie din franţuzeşte, de T. V. Stefanelli, aranjată de „Junimea”.

04). 9 Fevruar 1894. Post festum, comedie în 1 act de Wichert, trad. de M. Stefanelli, aranjată de „Junimea”.

05). 6 Iulie 1894. Drumul de fier, comedie cu cântece în 1 act şi 2 ta­blouri de V. Alecsandri.

06). 8 Iunie 1905. O scrisoare pierdută, comedie în 4 acte de Caragiale, aranjată de „Junimea”.

 

În Suceava s-au dat următoarele reprezentări:

 

01). 6 Iulie 1892. Rusaliile, vodevil în 1 act şi 2 tablouri de V. Alecsandri.

02). 1 Fevruar 1893. Rămăşagul, proverb în 1 act de V. Alecsandri.

03). 1 Fevruar 1893. Cinel-cinel, comedie cu cântece de V. Alecsandri.

04). 6 Iulie 1893. Nunta ţărănească, vodevil naţional de V. Alecsandri.

05). 6 Iulie 1893. Cinel-Cinel, comedie cu cântece de V. Alecsandri.

06). 5 Iulie 1899. Mademoisselle Mephistopheles, vodevil în 1 act de C. Stamati-Ciurea.

07). 5 Iulie 1899. Cărăbuşul, vodevil în 4 acte de C. Stamati-Ciurea

08). 16 Dechemvrie 1900. Tânăra femeie arţăgoasă, de Etienne, tra­ducere din franţuzeşte de M. Stefanelli.

09). 16 Dechemvrie 1900. Conul Leonida faţă cu reacţiunea, piesă în 2 acte de I. L. Caragiale.

10). 25 Decemvrie 1900. Mama Angheluşa, canţonetă de V. Alecsandri.

11). 25 Decemvrie 1900. Leac pentru soacre, comedie în 1 act de Trocaru.

12). Decemvrie 1900. Cărăbuşul, vodevil în 2 acte de C. Stamati-Ciurea.

13). 2 Fevruar 1905. O căsnicie, comedie în 3 acte de G. C. Ursachi.

14). 2 Iunie 1905. O scrisoare pierdută, comedie în 4 arte de I. L. Caragiale.

15). 7 Iulie 1905. Baccilul amorului, farsă în 1 act de C. Stamati-Ciurea.

16). 2 Fevruar 1906. O noapte furtunoasă, comedie în 2 acte de I. L. Caragiale.

17). 7 Iulie 1906. O căsnicie, comedie în 3 acte de G. C. Ursachi.

 

În Radăuţi s-au dat următoarele reprezentaţii:

 

01). 22 Ianuarie 1892. După teatru, comedie într-un act de T. V. Stefanelli.

02). 22 Ianuarie 1892. Creditorii, comedie în 1 act de V. Alecsandri.

03). 25 Noemvrie 1892. Nu te juca cu dracul, comedie în 1 act de I. Negruzzi.

04). 25 Noemvrie 1892. Cinel-Cinel, comedie cu cântece de V. Alecsandri.

05). 14 Iulie 1899. Madame Mefistofeles, vodevil în 1 act de C. Stamati-Ciurea.

06). 14 Iulie 1899. Cărăbuşul, vodevil în 2 acte de C Stamati-Ciurea.

07). 25 Fevruarie 1900. Biletul de tramway.

08). 25 Fevruarie 1900. Omorul de pe Strada Cărbunarilor.

09). 1 Noemvrie 1901. Soare cu ploaie, comedie în 1 act de Iosif Vulcan.

10). 1 Noemvrie 1901. Înainte de pauză, comedie în l act de Trocaru.

11). 9 Noemvrie 1902. Cinel-Cinel, comedie cu cântece de Alecsandri.

12). 18 Fevruar 1905. O căsnicie, comedie în 3 acte de G. C. Ursachi.

13). 25 Iunie 1905. O scrisoare pierdută, comedie în 4 acte de I. L. Caragiale.

 

Singuratice reprezentări s-au dat şi în Câmpulung şi Siret; piesele ce s-au reprezentat au fost comediile şi vodevilurile lui Alecsandri.

Din tabelele de mai sus se vede că şi în celelalte oraşe diletanţii şi-au format repertoriul lor tot din piesele lui Alecsandri, abia în timpul mai nou s-a încercat a sc juca şi din Caragiale.

 

În cadrul acestor expuneri, trebuie să mă opresc puţin şi la teatrul nemţesc din Cernăuţi, şi anume din următoarele motive. Pe scena aces­tui teatru s-au produs şi două artiste românce: domnişoara Agata Bîrsescu şi domnişoara Adrienne de Kolá, născută Costin, în Bucovina, şi s-a jucat, în traducere, şi o piesă românească, Năpasta lui Caragiale.

 

Piesa a fost tradusă de Adolf Last, un evreu din România, care publicase şi nişte cercetări critice asupra lui Caragiale, sub titlul „Unheil“ (mai întâi îi dase titlul de Lűge).

 

Piesa s-a dat pe scena teatrului cernăuţean în Ianuarie 1897, cu domnişoara Prandstetter (Anca), domnii Popp (Ion) şi Metzl (Dragomir). Jocul a fost satisfăcător, constatare ce o face şi presa străină, şi cea română, piesa însă „a indignat” pe criticii de la ziarele nemţeşti. Voi cita, din recenziile ce s-au făcut, numai câteva pasaje. În Czernovitzer Zeitung din 15 Ianuarie, aflăm următoarele: „Drama de tot realistă „Nă­pasta”, de Caragiale, tradusă de A. Last, a fost interpretată foarte bine de domnişoara Prandstetter (Anca) şi domnii Popp (Ion) şi Metzl (Dragomir). Actorii nu găsesc în rolurile lor nimic mulţimilor, că personajele sunt – puţin spus – nesimpatice; ceea ce a putut interesa a fost in­terpretarea, care merită toată recunoştinţa, cu atât mai mult că aproape totul a fost creaţiune proprie”.

 

În Bukovinaer Rundschau din 13 Ianuarie, sfârtecă un oarecare Iosef Czeikel drama fără milă. După ce critică tehnica dramei, constată că de­fectul principal al dramei este caracterul absolut imposibil al Ancăi, care e numită „o monstruozitate psihoiogică”. Cel mai aspru e însă recenzentul ziarului Bukovinaer Nachrichten (14 Ianuarie), Th. M., care nu­meşte piesa „Colportageromangeschichte” şi încheie: „nimeni să nu se în­cumete şi să dea piesa bucătăresei sale, chiar numai să o citească, dacă vrea să aibă linişte în casă”. E o critică foarte pătimaşă şi părtinitoare. În fine, traducătorul A. Last vorbeşte, în două foiletoane consecutive din Buk. Post (12 şi 14 Ianuarie) despre piesă; în primul, vorbeşte despre Caragiale, comediile sale şi apoi, pe larg, despre „Năpasta”; în al doilea, despre reprezentarea ei pe scena teatrului din Cernăuţi.

*

Aceasta este activitatea teatrală în Bucovina: puţină şi dezordonată; ce s-ar putea face, de acum, înainte, voi arăta cu altă ocaziune. Cernăuţi în Aprilie 1907. / George Tofan” (Viaţa Românească, Volumul V, Anul II, Iaşi 1907, pp. 114-120).

 

[1] Raportul „Armoniei nu spune care piese s-au jucat în 1883 şi care în 1884, ci le înşiră pe toate, la un lor, amintind numai că au fost 19 reprezentaţiuni. Din cronicile teatrele, trimise de dl D. Olinescu „Familiei”, se pot stabili unele date.

[2] Timpul de 10 ani, de la 1888-1893, este numit, cu drept cuvânt, de autorul istoricului societăţii, dr. E. Sluşanschi, „sezon mort”.

[3] Reprezentarea aceasta s-a dat în Suceava.