1914: Biserica Logofătului Tăutul din Bălineşti

„Biserica din Bălineşti (judeţul Dorohoi – în 1914, n. n.) este una din cele mai interesante biserici din Moldova şi, prin particularităţile pe care le prezintă, ocupă un loc cu totul a parte în evoluţia artei monumentale din timpul lui Ştefan cel Mare şi a urmaşilor săi.

Planul bisericii nu seamănă câtuşi de puţin cu ti­purile din secolul al XV şi XVI, tot astfel nici forma bolţilor, nici dispoziţia clopotniţei. În ceea ce pri­veşte însă materialele întrebuinţate, precum şi ele­mentele şi formele decorative ale faţadelor, ele sunt aceleaşi ca la celelalte biserici din acea epocă.

Planul bisericii prezintă particularitatea, unică în Moldova, de a avea poligonale pe dinafară, atât altarul cât şi pronaosul. Clopotniţa este alipită de biserică, în faţada dinspre miazăzi şi chiar la uşa bisericii, formând un fel de pridvor boltit la intrare. Bolţile, atât la naos, cât şi la pronaos, sunt cilindrice „berceaux” şi întărite cu nervuri formând arcuri duble paralele între ele. Acest sistem de boltă derivă din cele medievale şi prezintă asemănare cu bolţile bisericii domneşti din Rădăuţi.

Interiorul se compune din pronaos şi naos, des­părţite prin un zid plin, cu o uşi de comunicaţie în axul lui. Altarul are, în interior, forma semicirculară obişnuită şi este acoperit cu o boltă în formă de sfert de sferă. Atât naosul cât şi pronaosul au bol­ţile lor cilindrice, împărţite în câte trei travee egale, prin arcuri duble, căci se reazemă pe stâlpi de piatră, angajaţi în zid şi decoraţi cu capitele şi socluri sculptate. În partea dinspre Apus a boltei pronaosului, se află amenajată o deschidere, pe unde se poate pătrunde în pod şi la camera clopotelor, prin o scară de lemn. Alt acces la clopotniţă există prin o deschidere, ce se vede în zidul clopotniţei spre Apus, desigur prin o scară mobilă. Aceasta este şi dispoziţiunea clopotniţei de la biserica Popăuţi, din Botoşani, care nu este accesibilă decât prin o scară mobilă, probabil spre a feri clopotele de o comunicaţie directă cu exteriorul.

Faţadele sunt decorate după normele bisericilor lui Ştefan cel Mare. Soclul puternic în piatră de di­mensiuni mari este foarte proeminent şi cu faţa te­şită. Muchiile verticale ale zidurilor sunt de ase­menea de piatră cioplită, restul zidăriei pare a fi parte în piatra neregulată şi parte în cărămidă. Cea mai mare parte a faţadelor este acoperită cu tencuieli foarte deteriorate, care par a fi fost pictate pe toată suprafaţa lor, la o epocă oarecare; partea superioară a faţadelor este de cărămidă, formând două etaje suprapuse de firide semicirculare: rândul inferior de firide mai mari, cel superior mai mic, şi de două ori mai numeroase.

Peste aceste firide se întind, de jur împrejurul bisericii, mai multe rânduri de discuri smălţuite, co­lorate în mai multe nuanţe şi la fel cu cele de la Popăuţi, Hârlău şi Sf. Nicolae Domnesc din Dorohoi. Totul e încoronat cu o cornişă de piatră cioplită.

Acoperişul, astăzi de şindrilă, este deteriorat şi slăbit. E greu de spus ce era acest acoperiş la început. Pictura votivă, care arată pe ctitor cu biserica în mână, înfăţişează un acoperiş ţuguiat şi o siluetă generală asemănându-se mult cu o capelă gotică. Este de observat că pe această pictură toată faţada bisericii pare zugrăvită, ceea ce ar dovedi că pictura e posterioară întemeierii bisericii şi nu contemporană cu ea: într-adevăr este inadmisibil ca bogata arhi­tectură de piatră de talie, de firide de cărămidă şi de teracote smălţuite să fi fost de la început acoperită cu zugrăveli.

Sunt multe biserici vechi din Moldova care au fost acoperite în întregime, pe dinafară, cu zugră­veală „al fresco”. Dintr-însele, sunt unele care până astăzi au păstrat această podoabă, mai mult sau mai puţin conservată. Astfel sunt bisericile din Râşca, Baia (a lui Petru Rareş), Voroneţ, Humor, Sf. Gheorghe din Suceava (până la restaurarea ei) şi altele.

În interiorul bisericii pictura este de asemenea din mai multe epoci diferite. Unele sunt de o rară fru­museţe şi prin puritatea stilului, prin eleganţa desenului şi a tehnicii, amintesc întrucâtva picturile relevate de domnul Gabriel Millet, la Mistra, în Peloponez. Aceste picturi din Mistra sunt din timpul Paleologilor, una din epocile cele mai strălucite ale civilizaţiei bizantine.

Partea cea mai caracteristică şi cea mai bogată este însă clopotniţa bisericii; ea este mai înalta de­cât corpul bisericii şi împărţită în două etaje printr-un brâu de piatră; este pătrată în plan şi se reazemă, pe de o parte, pe zidul bisericii, iar pe de altă parte, pe doi stâlpi de piatră, puternici, de secţiune octogonală; arcuri ogivale de piatră cioplită şi cu profilatura gotică transmit presiunile superioare pe cei doi stâlpi şi pe zidul bisericii; aceste arcuri se reazemă pe console de piatra, cioplite şi sculptate bogat; de la aceste console, în jos, secţiunea pătrată trece prin câte patru piramide răsturnate la colţu­rile stâlpului şi care formează un capitel. Aceeaşi soluţiune o întâlnim la clopotniţa din Popăuţi, unde secţiunea în plan trece de asemenea de la octogon, la pătrat, atât în jos, spre soclu, cât şi în sus, spre camera clopotelor. Pridvorul format de clopotniţă, la intrarea bisericii, este încoronat cu o boltă cu ner­vuri de piatră cioplită, decorate cu rozete, tot de piatră, şi rezemate pe frumoase console, situate la cele patru unghiuri ale bolţii.

Soclul pridvorului este decorat, pe trei feţe, cu o balustradă de piatră, în blocuri mari, sculptate cu flori în stil gotic. In interior, pridvorul are, pe două din feţele lui, o bancă de piatră.

Partea superioară a clopotniţei, unde se află clo­potele, e deschisă prin trei mari ferestre ogivale de piatră, pe deasupra cărora trece un brâu larg de discuri de teracotă, încoronat cu o cornişă de piatră.

În genere, toate formele şi profilele de piatră sunt gotice şi din toate bisericile din Moldova, unde in­fluenţa gotică este atât de evidentă, poate că la Bălineşti se arată mai puternică ca oriunde, pentru că aci ea se afirmă nu numai în tehnica şi în formele sculpturale ale pietrei, dar se întinde chiar şi până la unele principii de construcţiune.

Uşa bisericii este curat gotică, de asemenea feres­trele geminate ale pronaosului cu ogivele lor înflo­rite, ferestrele dreptunghiulare ale naosului şi alta­rului, chenarul pisaniei etc.

Şi cu toate acestea, cine ar putea spune că nu ne aflăm în fata unui monument cu caracter moldovenesc? Elementele străine, departe de a produce o notă discordantă, se armonizează cu concepţia ge­nerală a monumentului, care le asimilează, produ­când unitatea ce caracterizează un „stil”. / N. Ghika-Budeşti / După Bul. Com. Mon. Ist., IV, p. 200-211 (Lapedatu, Alex., Monumentele noastre istorice, în lecturi ilustrate, Bucureşti 1914, pp. 214-219).