1847: Birurile „robilor lui Dumnezeu”, în „grădina Maicii Domnului”

O condică a veniturilor mănăstireşti din satele actualului judeţ Suceava, „Sama de veniturile și cheltuielile monastirilor pământești pe întreg anul 1847, până la 1 Ghenarie 1848”[1], ilustrează un trecut sumbru al obştilor, în relaţiei cu zeităţile pământeşti numite călugări. Redau documentul, aşa cum a fost formulat în analele vremii, drept mărturie despre birurile „robilor lui Dumnezeu”, în „grădina Maicii Domnului”:

Veniturile moșiilor monastirei Slatina – 244.380 lei:

Partea din moșia Stănilești sau Cornu Luncii din Bucovina, împosesuită dlui Costache Moldovanu în 50 # după contractul ce contenește la 23 aprilie 1848 – 1,775 lei

Moșia Valea Seacă, cu muntele Băișescu (Găișescu, în tipăritură – n. n.), Corlațelele, Vornicenii și Borghineștii din Bucovina, împosesuite dlui Panaite Moldovanu în 800 #, socotiți câte 14 sorcoveți galbenul, după contractul ce contenește în aceeași vreme – 28.000 lei.

Moșia schitului Broșteni și Păcureștii sau Troița, ținutul Suceava, împosesuite Prea Cuviosului Arhimandrit Nicon, după contractul ce contenește în aceeași vreme – 6.000 lei…

Moșiile Rădășanii, Opreșenii, Borgheneștii și Pocolenii, ținutul Sucevei, împosesuite dlui Aga Alecu Botez, după contractul ce contenește la 23 Aprilie 1850 și după înalta încuviințare asupra anaforalei Departamentului, supt Np. 1.120 pentru adăogirea în bani a prețului productelor ce era dator a da – 70.000 lei.

Moșia Măzănăești din Bucovina, împosesuită dlui Costache Moldovan, în 110 #, după contractul ce contenește la 23 April 1852 – 3.905 lei.

Moșiile Mălini, cu cotunurile ei, pe care se află monastirea lăsată Egumenului pentru ținerea mănăstirii, după Domnescul hrisov din 22 Octomvrie 1845, supt No. 2.101, care însă rămânând dată în posesie cu contractul răposatului proin Mitropolit Veniamin pe anii până la 1850, cu preț numai de 40.000 lei pe an, apoi, spre acoperirea neajunsului, până la suma cuvenită egumenului după așezământ, pentru ținerea soborului acelei monastiri și pentru întâmpinarea altor cheltuieli, făcute cu îngropăciunea și pomenirea răposatului, s-au lăsat Egumenului și moșia Cioara, numai pe 5 ani, de la 23 April 1847, până la 23 April 1852, pe temeiul înaltei încuviințări, primită la 6 Iunie 1847, pe anafora Departamentului bisericesc, supt No. 1.150 – 72.000 lei.

Veniturile moșiilor mănăstirii Râșca – 214.283,90 lei:

Zamostia, ținutul Dorohoi, împosesuite dlui Alecu fon Bontaș în 1.350 # pe aceeași vreme.

Moșiile Boroaia sau Petruleștii, Bogdăneștii sau Bogoslovu cu cotunurile lor, pe care este așezată monastirea și Hărmănești, în ținutul Suceava, lăsată pe socoteala Egumenului după hrisov, pe acest preț cu care prin mezat atuncea erau date în posesie – 80.005 lei.