vremea încă se perindă
drumu-i lung şi cai în tropot
de la capăt până-n scapăt
au făcut cumva să capăt
numai dangătul de clopot,
doar ecoul unor munţi
care-mi cântăresc destinul,
fierbe-n cupe aprig vinul
răstignirilor pe frunţi
şi-atunci, suflete, ţi-i sete
şi goleşti scrâşnind paharul
să-ţi întunece amarul
clipele tot mai încete
presurate ca nisipul
de sub brazdă până-n cer
şi nu afli vreun mister
să-ţi mai împrumute chipul,
dar zăreşti pe zarea zării
nişte păsări cum se zbat
ba ispită, ba păcat
pentru jertfa depărtării
şi nu-ţi pasă, cai colindă
prin copacii arşi de brume,
încă e tristeţe-n lume,
vremea încă se perindă