Vasile Voiculescu: În grădina Ghetsemani

Iisus lupta cu Soarta şi nu primea Paharul…

Căzut pe brânci în iarbă se-mpotrivea întruna

Curgeau sudori de sânge pe chipu-i alb ca varul

Şi-amarnica-i strigare stârnea în slăvi furtuna.

O mână ne-ndurată ţinând grozava cupă

Se cobora-mbiindu-l şi i-o ducea la gură…

Şi-o sete uriaşă sta sufletul să-i rupă…

Dar nu voia s-atingă infama băutură.

În apa ei verzuie juau sterlici de miere

Şi sub veninul groaznic simţea că e dulceaţă…

Dar fălcile-ncleştându-şi, cu ultima putere

Bătându-se cu Moartea, uitase de Viaţă!…

Deasupra fără tihnă se frământau măslinii,

Păreau că vor să fugă din loc, să nu-i mai vadă…

Treceau bătăi de aripi prin vraiştea grădinii

Şi ulii de cu seară dau roate după pradă.