un veac de violenţă

*

mestecenii cu sfârcuri crude

ca nişte candeli de mătasă

sunt invitaţii mei, prieteni,

în noaptea fiarelor la masă

(vor sta în jilţuri de aramă

sub ugerul luminii proaspăt

şi ca să uit ca la o pândă

vor spune basmul de la capăt)

 *

*

vom bea din cupele-mpietrite

căldura verde ca o fiere

mizând pe negru la ruletă

iubiri sălbatice, durere

(sub coaja grea ca o ninsoare

pierdută leneş prin palate

o să-mi înfăşur peste cântec

nedreapta mea singurătate)

*

*

şi odihnind lângă mesteceni

ca lângă ţevile de armă

voi împuşca în atmosferă

tot cu semnale de alarmă

din veacul ca o violenţă

cu zilele tumefiate

în care cărţile planetei

păşesc cu tălpi însângerate

*