Suharău, baştina umoristului Constantin Horbovanu

Umoristul Constantin Horbovanu s-a născut într-un superb ţinut colinar, cu urme de locuire încă din neoliticul timpuriu, câteva topoare de piatră (cu care se vede că Horbovanu şi-a cioplit unele epigrame) fiind descoperite pe acolo de Paul Şadurschi şi Emil Moscalu[1]. La cumpăna descălecatului moldav doar Comăneştii, parte a satului Suharău de astăzi, şi Lačina (Lişna) erau vag locuite, vigoarea satelor comunei Suharău (Arborea, Comăneşti, Lişna, Mlenăuţi – trecută ulterior la Hudeşti, Plevna şi Suharău) durându-se prin repetate colonizări cu liuzi, inclusiv cu meseriaşi, începând cu anul 1800, şi cu luptători ai războiului din 1877. Pe scurt, povestea aşezărilor de pe meleagurile natale ale umoristului Constantin Horbovanu arată cam aşa:

1412, aprilie 3: „Alexandru Voievod dăruieşte lui Coman un loc pustiu lângă Başeu: Un suret de pe ispisocul din 6920 Aprilie 3 al Domnului Alexandru Voievod, prin care ispisoc se arată cum a miluit pe adevărată şi credincioasă sluga Domniei sale Coman sân Galiş, în pământul Moldovei, un loc pustiu, să-şi facă lui un sat, podli[2] Başeu.

Şi hotarul acelui sat, pe unde au umblat întâi Başeul, la o fântână, iar de la fântână drept la codru şi de la acea fântână devale, pe pârăul Başeului, până în Pârăul Alb, iar de la Pârăul Alb, în sus, la codru, arătând că aceasta este al lui tot hotarul şi că au fost hotarnici Giurge Fratovschii şi Tobuciu”…

Suretul, aşa cum e dat mai sus, se găseşte într-un act din 15 Octomvrie 1804, pentru moşia Comăneşti din judeţul Dorohoi. Citat şi la 20 Dechemvrie 1777. Se păstrează şi suretul însuşi „o sălişte pustie, să ş-o îngrădească el sie acea sălişte, cu uric şi cu toate veniturile”. Face parte din colecţia Al. Callimachi şi a fost publicat de N. Iorga, Stud. şi Doc., 5, pp. 530-1. Ibid. p. 531, se aduc documente din 7113 (1605) Martie 8 şi 7121 (1613) Aprilie 16 pentru Comăneşti.

Un regest al uricului de mai sus, pentru „hotarul Comăneştilor”, după o mărturie hotarnică din 1800, este publicat în Ghib. Sur. 22 p. 86.

Cum se vede din cele de mai sus, e vorba de satul Comăneşti, comuna Suharău, judeţul Dorohoi, sat aşezat în adevăr pe Başeu şi care şi-a luat numele de la Coman”[3].

1622 (7130), iulie 26, Iaşi: „Io Ştefan Voevod Tomşea, cu mila lui Dumnezeu domn ţării Moldaviei, adică venit-a înaintea noastră şi înaintea tuturor a lor noştri moldoveneşti boiari Toma şi fratele său Gheorghe şi surorile lor, Nastasia şi Tofana, fii lui Costin, nepoţi Anei, strănepoţi lui Ştefan Tolocico, şi răstrănepoţi Anuşcăi, sora lui Petrea hatman, de nimeni siliţi, nici învăluiţi, şi au vândut a lor dreaptă ocină şi moşie, satul Mlinăuţii cu bălţi de peşte şi cu mori şi cu heleşteie şi cu tot hotarul din uric de împărţeala ce-a avut baba lor, Anuşca, cu fratele ei Petrea hatman, de la bătrânul Bogdan Voevod; acela l-au vândut la al nostru credincios şi cinstit boiarin, lui pan Miron Barnovschie, hatman şi pârcălab Sucevei, şi cneaghinei sale Aftimia, nepoata lui Petre hatman şi strănepoata Anuşcăi, pentru opt sute taleri de argint; drept aceia, domnia mea, văzând de bună a lor vrere tocmeală şi paşnică şi deplină plată în mâinile celor de mai sus scrişi, Toma şi fratele său Gheorghe, şi surorile lor, Nastea şi Tofana, fii lui Costea, nepoţi Annei, strănepoţi lui Ştefan Tolocico, domnia mea încă dat-am şi am întărit înşine la al nostru credincios mai sus numit, dumisale lui Miron Barnovschie, hatman şi pârcălab Sucevei, şi cneaghinei sale Aftimia pe cel de mai sus scris sat Mlinăuţii cu bălţi şi cu mori şi cu tot hotarul, pe unde din veac au îmblat; care-i de la o împărţeală de pe Başeu, în ţinutul Dorohoiului. Drept aceia să le fie lor şi de la domnia mea dreaptă ocină şi cumpărătură şi uric cu toate veniturile, altul să nu se amestece înaintea acestei cărţi a noastre. Scris în Iaşi, la anul 7130, Iulie 26 zile. / Însuşi Domnul a poruncit. / Gheanghe vel logofăt a învăţat şi a iscălit. / Lucoci”[4].

1623 (7131), iunie 25, Iaşi: „Adică eu, Miron Barnovschi, hatman şi pârcălab de Suceava, însumi iată înştiinţez cu acest zapis cum eu, nesilit de nimeni şi nici asuprit, ci de bunăvoia mea şi din toată inima mea, am închinat sfintei mănăstiri nou zidite numite Solca, unde este hramul Sfinţilor prealăudaţilor şi întâi stătătorilor şi de frunte Apostoli Petru şi Pavel, şi am dat sfintei mănăstiri din averile mele şi din dreptele mele ocini şi cumpărături, pentru păcatele părinţilor noştri şi pentru păcatele noastre, un săticel în ţinutul Dorohoi, numit Mleneuţii, cu curţi şi cu moară şi cu bălţi de peşte, şi iarăşi jumătate de sat din acelaşi ţinut, anume Plopeni, şi cu vad de moară pe Jijia şi pe Iubăneasa şi loc de moară şi de iaz. / Şi aceste două sate mai sus scrise eu le-am dat acum; şi privilegiile de cumpărătură ce le-am avut pe aceste sate încă le-am dat în mâinile călugărilor de la sfânta mănăstire Solca. / Şi încă am mai dat două sate sfintei mănăstiri Solca, anume satele Uricanii, pe Bahlui, cu curţi şi cu moară pe Bahlui şi cu prisacă ce este în ţinutul Cârligătura, care este cumpărătura mea dreaptă, şi iarăşi alt sat, anume Căcăcenii, pe Cracău, ce este în ţinutul Neamţ, şi cu moară pe Cracău şi cu curţi şi cu prisacă, care acel sat mai sus scris îmi este danie de la răposatul meu unchi Simion Stroici vistiernic, pentru că el nu a avut copii din trupul său. / Iar acele două sate: Uricanii pe Bahlui, în ţinutul Cârligătura, şi Căcăcenii, în ţinutul Neamţ, să am eu a mă folosi de ele în timpul vieţii, iar după moartea noastră iarăşi să fie a sfintei mănăstiri Solca şi cu tot venitul. / Şi iarăşi sfinţii călugări de la mai sus scrisa mănăstire Solca să aibă a-i scrie pe părinţii noştri şi pe noi şi pe unchiul nostru Simion Stroici în sfântul şi marele pomelnic şi în dumnezeiescul jertfelnic şi să aibă a ne face şi pomenire nouă şi părinţilor noştri din an în an în ziua Sfântului mare mucenic al lui Hristos, Dimitrie, a doua zi. / Iar după viaţa noastră, cine s-ar alege din neamul şi rudele noastre vrând să strice dania şi întocmirea noastră către sfânta mănăstire, acela să fie neiertat de Domnul Dumnezeu, făcătorul cerului şi al pământului, şi de preacurata lui Maică, şi de toţi sfinţii şi să fie de trei ori blestemat şi blestemat şi să aibă parte cu Iuda vânzătorul Domnului în veacurile fără sfârşit, amin”[5].

1623 (7131), iunie 28, Iaşi: Dania lui Barnovschi primeşte întăritura domnească a lui „Ştefan voevod… fiul binecinstitorului Ştefan Tomşa voevod”[6].

1626 (7134), februarie 5, Hârlău: Miron Barnovschi rescrie textul daniei către mănăstirea Solca, constând în satul Mlenăuţi[7].

1633 (7141), ianuarie 18, Iaşi: „Io Alexandru Iliiaş Voevod, cu mila lui Dumnezeu Domn ţarii Moldaviei; adică au venit înaintea noastră şi înaintea a lor noştri boiari, părintele şi rugătorul nostru chir Evloghie, Episcopul Rădăuţului, şi ne-a arătat, înaintea noastră şi înaintea sfatului nostru, un zapis de mărturie, cum au cumpărat Sfinţia sa de la Toma Moişescul şi de la fratele său Gheorghie, şi de la surorile lor, Nastasia şi Tofana, jumătate sat din Lačna (Lişna – n. n.), ce-i în ţinutul Dorohoiului, pentru 100 ughi bani buni şi o iapă şi 3 vaci dinaintea a mulţi preoţi, anume Gheorghe, egumenul de la Solca, şi Veniamin, proegumen, şi Dicul… şi Iosif, şi Ghedeon clisiarhul, şi popa Serafim, şi popa Leonte, şi tot soborul de la sfânta mănăstire Solca. Deci noi, văzând acel zapis de mărturie de la atâţia preoţi, am crezut şi de la noi încă am dat şi am întărit rugătorului nostru Kir Evloghie, Episcopul de Rădăuţi, pe acea de mai sus zisă jumătate de sat din Lačna… ca să-i fie şi de Ia noi sfinţiei sale dreaptă ocină şi cumpărătură şi uric şi întărire cu toate veniturile neruşeit nici odinioară în veci. Şi altul să nu se amestece. / În Iaşi, la anul 7141, Ghenar 18. / Domnul a zis. / Ghianghea vel logofăt a învăţat şi am iscălit / Cristea Damian”[8].

1636 (7144), iunie 29 Iaşi: „Io Vasilie voevod, bojiiu milostiu, gospodar Zemli Moldavscoi. Scriem la boiarinul Domniei Mele, la Ghica spătarul. Dămu-ţi ştire pentru Sandul Aniţ vecini, ce se jeluiesc că călugări de la mănăstire lui Toader Ră… (Todireni – n. n.) că suntem a lor de moşie, din Başeu (parte a satului Mlenăuţi – n. n.) şi au fugit de la ieşirea lui Barnovschi Vodă încoace, îi ai în Dimileani. / Pentru aceia, dacă vei vedea cartea Domniei Mele, să socotiţi cu oameni buni: de se va afla că sunt vecini de moşie călugărilor şi vor fi fugit din satul lor, după ieşirea lui Barovschi Vodă, să şi-i ia călugării, iar de-i va fi apucat ieşirea lui Barnovschi voevod în Dimileani, să-i lase călugării în pace. Cum vei afla naicu Direptul cu acei oameni buni, aşa să-i socotiţi; şi să faci şi o scrisoare, să ne dai ştiri. Toi pişem (ţi-am scris – n. n.) Gospodstva Mi; inaci ne budet”[9].

1637 (7145), martie 12: „Adică eu, egumenul Iosif, şi cu tot soborul de la sfânta mănăstire de la Solca, anume popa Liontie, şi popa Athanasie, şi popa Veniamin, şi popa Gheorghe, şi popa Isachie,ş i Theofil clisiarhul, şi popa Theofan, şi diaconul Agathon, şi diaconul Efrem, şi diaconul Ghedion, şi diaconul Selevestru, şi economul Silioan, şi Varlaam, şi Luca, şi Dionisie, şi Galerie şi Ioan. Deci noi toţi, tot soborul, de nimeni asupriţi sau nevoiţi, ci de a noastră bunăvoie am avut o selişte, dată de Barnovschi vodă, anume Mlenăuţii, la ţinutul Dorohoiului. Deci, văzând noi că nu avem nici un folos cu dânsa, noi am făcut vânzător cine se va afla. Deci s-au aflat Vasilie şi cu Anca, soru-sa, de au cumpărat, de ne-au dat două sute galbeni ungureşti buni şi două sute de stupi, ş-au făcut două prisăci, una la Bădeuţi, alta prisacă la Crainiceşti, şi s-au pus câte o sută de stupi într-una, ca să facem pamente la anul, din an in an lui Barnovschi vodă. / Dinainte a tot soborul şi a mulţi feciori de boiari, anume: Eremiia Murguleţu, şi Pârvul din Costina, şi Stratulat Dobrenchi şi Costantin, feciorii lui Simionel, şi Dociul, şi Nicolae din Iacobeşti, şi Ipatie Murguleţ şi alţi mulţi feciori de boiar. / Şi pre mai mare mărturie ne-am pus şi peceţile şi iscăliturile ca să le fie lor moşie în veci şi să-şi facă şi direse domneşti. / Deci nimeni din fraţii noştri să nu mai aibă a se amesteca ceva sau a întoarce. Iar cela ce va mai face amestecătură sau să întoarcă să strice tocmeala noastră ce am tocmit noi, acela, egumen sau alt frate, el să fie procliat de 318 oteţi ce sunt în Nicheia şi de 4 evanghelişti şi de toţi 12 apostoli şi de noi, de tot soborul. Şi să fie neiertat şi să fie afurisit şi cu Iuda, într-o ceată şi cu Annea şi Caiafa. / De aiasta mărturisim şi scriem noi cu tot soborul. Şi pre mai mare credinţă, ne-am pus pecetea sfintei mănăstiri şi am dat şi diresele toate ce am avut”[10].

1637 (7145), aprilie 7: „Din mila lui Dumnezeu, noi, Io Vasilie voievod, domn al Ţării Moldovei. Facem cunoscut cu această carte a noastră tuturor celor care o vor vedea sau o vor auzi citindu-se că domnia mea am dat şi am întărit părintelui şi rugătorului nostru, chir Evloghie, episcop de Rădăuţi, dreapta lui ocină şi cumpărătură, din ispisocul de cumpărătură de la Alexandru Iliaş voievod, jumătate din satul Lăcina (Lişna – n. n.), ce este în ţinutul Dorohoi, partea de jos, ce îi este cumpărătură de la Toma Moişanul şi de la fratele lui, Gheorghe, şi de la surorile lor, Nastasia şi Tofana, pentru o sută şi patruzeci de ughi. / Pentru aceea, această înainte zisă jumătate din satul Lăcina, din tot venitul, să fie mai sus scrisului, părintelui şi rugătorului nostru Evloghie, episcop de Rădăuţi, dreaptă cumpărătură, şi uric şi întărire, cu tot venitul, neclintit, lui, niciodată, în vecii vecilor. / Iar hotarul acestei mai sus scrise jumătăţi din satul Lăcina să fie din toate părţile după vechile sale hotare, pe unde au folosit din veac”[11].

1637 (7145), aprilie 18, Iaşi: Vasile Lupu Vodă întăreşte vânzarea Mlenăuţilor de către călugării de la Solca[12].

1644 (7152), iunie 25: „Io Vasilie Voevod, cu mila lui Dumnezeu Domn ţarii Moldaviei, adică au venit înaintea noastră şi înaintea a lor noştri boiari ăi mari şi ăi mici Mărica, femeia lui Petrică, şi cu fiii săi, Ihnat şi Simion, şi s-au pârât de faţă, înaintea noastră, cu Ion, fratele vlădicăi Evloghie, fost Episcop de Rădăuţi, pentru jumătate sat de Lačna (Lăşna, Lăcina, adică Lişna – n. n.), ce-i în ţinutul Dorohoiului, şi cu heleşteie şi cu livezi, zicând Mărica şi fiii ei cum li se împresoară lor o bucată de pământ din partea lor şi a dat-o în partea lui şi i-a stricat iazul ei, şi i-a luat şi acea livada fără nici o treaba; deci domnia mea şi cu tot sfatul domniei noastre am judecat între noi şi am făcut şi cartea domniei mele la sluga noastră Buoreanul uricar şi la Turcul fost stolnic, ca să aibă ei a strânge oameni buni din prejur megieşi, şi să arate cu acei oameni buni şi să aleagă acea jumătate de sat despre hotarul lui Ion, fratele Vlădicăi. Astfel slugile domniei mele mai sus scrise au mers acolo, cu mulţi oameni buni din prejur, megieşi, şi au arătat cu acei oameni buni şi bătrâni şi au ales acea jumătate de sat Lăşna despre partea lui Ion, din vatra de sat şi din câmp şi cu tot venitul, şi acel heleşteu şi cu acele livezi aflat-au cu dreptul cum este dreapta ocină şi moşie a Maricăi şi a fiilor lor; iar Ion, fratele lui Evloghie, fost Episcop, dânsul nu are nici o treabă în acel heleşteu şi cu acea livadă, precum au arătat înaintea noastră şi carte de mărturie de la slugile domniei mele mai sus scrise, şi de la alţi oameni buni, scriind cum au ales lor şi le-a hotărât pe dreptul. Astfel Ion, fratele strălucitului părintelui nostru Evloghie Episcopul, el a rămas dinaintea noastră şi din toată legea ţarii; iar Marica, femeia lui Petrică, şi cu fiii ei, Ihnat şi Simion, s-au îndreptat dinaintea noastră şi şi-au pus loru-şi ferăe 12 zloţi în vistierul Domniei mele. Deci, de acum, înainte, ca să aibă a-şi stăpâni singuri a sa dreaptă ocină şi moşie, jumătate de sat din Lăşna, partea din sus, cu heleşteu şi cu livezi, şi cu tot venitul, pe unde le-a fost ales şi le-au hotărât şi le-au stâlpit lor, şi să n-aibă a se mai pârî pentru această pâră nici odinioară în veci, şi altul să nu se amestece. / Scris în Suceava, la anul 7152, Iuni 25. / Însuşi Domnul a poroncit. / Todiraşco vel logofăt a iscălit / Dumitru”[13].

1644 (7152), iunie 25: „Eu Ion de Lişna[14], mărturisesc, cu scrisoarea mea, cum m-am dat, cu limbă de moarte, frăţâne-meu, lui Vasilie, cu jumătate de sat de Lačna (Lăşna, Lăcina, Lişna – n. n.) şi cu a treia parte de heleşteu în bălţi şi cu heleşteu întreg la coada bălţii, şi tot cu tot locul cât am eu; nimeni să n-aibă treabă la acestea, la toate câte le scriu, nici la altele, ce nu-s aicea pomenite, nici soră, nici nepot, nici altă rudă, nimeni să nu s-amestece nici la una, nici cât de puţin, şi la această danie, ce m-am dat frăţâne-meu, am poftit de-au fost popa Ion de Hudeşti, duhovnicul meu, şi popa Panteleiu de Başeu; şi Berkeaz de Comăneşti şi Neculai de-acolo, şi Drăgoiu vornicelul de Fodraga şi Ion vornicelul ce-a fost havănt cum am dat cu acestea cu toate, însă ocina o am dat cu toţi vecinii; şi pre mai mare dreptate s-au pus şi degetele. Iar cela ce va vrea să s-amestece peste cuvântul meu să fie proclet şi triclet şi să fie blestemat de 318 oteţi din Nekei şi să fie neiertat şi de mine, şi de Dumnezeu, şi să-i fie judeţul cu Iuda, vânzătorul lui Hristos. / Pătraşco Berkez”[15].

1646 (7154), ianuarie 14: Într-un zapis de vânzare este menţionat ca martor „Simion Stecli de Comăneşti (Suharău)”[16].

1646 (7154), martie 24: Vasile Lupu voievod întăreşte lui „Pătraşco Ciogolea, fost logofăt… dreptele lui ocini, şi danii şi cumpărături, din drese de danie, şi miluire, şi cumpărătură”, printre care „satul Hudeşti, ce este pe Başeu, în ţinutul Dorohoiului, cu curţi, cu iazuri şi cu mori pe Başeu, şi cu poiană de fânaţ, care se numeşte Baranca, şi cu bălţi de peşte pe Prut, şi cu pricuturile sale, numite Novoseliţa, pe pârâul Ruda, şi cu loc de iaz pe pârâul Ruda, care Novoseliţa este de demult luată în hotarul satului Mlinăuţi, în zilele… pentru că s-a făcut moarte de om pe acel loc. / După aceasta, Ioan Moghilă logofăt a dat cincizeci de boi pentru acel pricut mai sus scris, Novoseliţa, pe Ruda, şi hotar la satul Hudeşti; însă jumătate din acel sat Hudeşti a fost vândut de Dumitru Moviliţă, în zilele lui Iancul (Sasul – n. n.) voievod, lui Iuriescul vornic, pentru 40.000 de aspri, pentru că a fost dator Dumitru Moviliţă unui negustor grec, anume Lefter, cu acei bani. Iar apoi, în zilele lui Petru voievod, s-a sculat Erimiia Moghilă vornic şi a întors îndărăt deplin acei bani, 40.000 aspri, în mâinile… pe jumătate de sat Hudeşti, partea de jos, cum am văzut şi uric de la Petru voievod. Pentru aceea, ca să-i fie cu tot venitul”[17].

1646 (7154), aprilie 10, Iaşi: Huc de Hudeşti este menţionat printre „soţii” lui Pătraşco de Comăneşti (Suharău), într-un jaf asupra lui Ionaşco. „fost vornic mare de Ţara de Gios”, la Drăguşeni pe Prut, unde stăpânise o parte de sat şi Pătraşco[18].

1721 (7229), februarie 15: Izvod de ocinile care sunt după răposatul Toderaşco biv (fost) vel (mare) sulger şi de pe jupâneasa dumisale Vasilca, toţi nepoţii răposatului Jora sulger ne-am nevoit cu a noastră bună voie, ne-am împărţit cu toate satele noastre, anume cu dumnealui Ion Sturzea biv vel vornic şi cu dumneaei Safta spătăroaie a Dumitraşcului Cuzei biv vel şătrar şi cu dumneaei Aniţa a răposatului Irimică Jora vel căpitan, cu Solomon Botez biv vel şetrar şi cu Sandul Silion”[19]. În „partea dumisale lui Solomon şetrar” au venit „sat întreg Lişna la Dorohoi” şi „sat întreg Mlianăuţi la Dorohoi”.

1774, iunie 22. Conform recensământului lui Rumeanţev, pentru Ocolul Târgului Dorohoi,

Comăneştii aveau toată suma caselor: 55. Scădere rufeturi, însă 11: 5 femei sărace, 1 preot, 2 mazili, 2 argaţi ai acestor mazili, 1 jidov. Rămân birnici 44.

Birnici:

Ioniţă, ciobotar / Andrei sin (fiu) lui Zmoaga / Acsintii Bursuc / Ştefan Boz / Dorofteiu / Neculai Corobaniţ / Ioniţă Băţoc / Gheorghi Corobaniţ / Ştefan Buliga / Andrei Zvâncă / Solomon fiu lui Andrieş / Ştefan Lohan / Nichita Zvâncă / Luca Zvâncă / Andronachi Pompa / Ştefan Sandiga / Ioniţă Topală / Neculai Murguţ / Mardarie Băţos / Vasile Pompa / Flore fiu lui Toderică / Ion Chile / Costandin Spătar / Dumitraşco brat (frate) lui Costandin / Ion Căldari / Ion Slovan / Gheorghi Cârnal / Pavăl Zeamă / Ion Bojoga / Ursul Criţ / Vasile Căldari / Toader Răcilă / Simion, rus / Andriaş Vătămănescu, vornic / Ion Curmoale, vătăman / Ioniţă, olar / Vasile fiu lui Topală / Vasile Căldăruţă Stare / Vasile Tomoleţ, slab / Ursul fiu lui Bofu / Vasilachi Vătămănescu.

Femei sărace, fără de ajutor:

Marie Sandiciasă / Marie Lohăniasă / Paraschiva Melnitiasă / Nastasia

Todosia Pricopoaie.

Rufeturi: Preotul Grigoraş

Mazili: Andrei Muica, mazil / Grigoraş, fratele lui, mazil.

Argaţii:

Gavril, argat la Andrei Muica mazil / Sandul Ciofu, argat lui Grigoraş Muica.

Jivovi: Marco, jidov[20].

Lişna avea toată suma caselor: 60. Scădere rufeturi, însă 12: 2 femei sărace, 6 preoţi şi diaconi şi dascăli, 2 slugi ale dumisale banului Ştefăniţă Sturzei, 2 ţigani. Rămân birnici 48.

Birnici:

Sandul, vornic / Ioniţă Robul / Ion Năstasii / Neculai Dabija / Andrei sin (fiul) lui Lupul / Grigoraş Gaşpar / Grigorie Peşoga / Ioniţă zet (al lui) Gaşpar / Ioniţă fiul lui Gaşpar / Negoiţă / Nistor fiul lui Gaşpar / Ioniţă Tătaru / Vasile Cârdeiu / Vasile Căzacu / Acsintii / Vasile fiul lui Floare / Ion Floare / Ursan Ghimpău / Ion, vătăman / Măteiu / Ion, croitor / Ion fiul lui Neculai / Luca Zaiţu / Nichifor fiul Lungului / Grigoraş Ilăscul / Ştefan Grumăzi / Simion cumnat ciubotarului / Vasile, ciubotar / Tănasi fiu lui Pricop / Vasile Plop / Vasile Mălăncuţă / Andrei Bordeian / Gheorghi al lui Arăpelu / Ion Buşilă / Sandul al Gorocioai / Iosip, ciubotar / Vasile Chiper / Ichim, argat preotului Timofti / Ion Doros / Simion Fantul / Gheorhi frate lui Chiper / Mihălache Gorce / Ştefan Ignătuş / Romaşco / Lupul Năstasii / Ion fiul Luchieniasă / Matei Stari / Iordachi Arăpel.

Femei sărace, fără de ajutor: Ioana, vădană / Nastasia Dămieneasa, vădană-

Rufeturi (Preoţi, diaconi, dascăli): Preotul Iordachi / Preotul Miftodii / Preotul Timoftii / Diaconul Dumitraşco / Ioniţă Robul, dascăl / Nichita, dascăl.

Scutelnici: Grigore Gaşpar, scutelnic la dumisale banul Ştefăniţă Sturza / Vasile Curirar, tij (la fel) scutelnic.

Ţiganii: Mihălachi, ţigan / Iftimie, ţigan[21].

Mlenăuţi avea toată suma caselor: 44. Scădere rufeturi, însă 19: 5 femei sărace, 3 preoţi şi diaconi şi dascăli, 2 mazili (fii de boieri – n. n.), 1 ruptaş (cel mai mic rang boieresc – n. n.), 4 argaţi ai lui Toader Manole mazil, 1 argat al lui Simion Căzăcinco mazil, 1 argat al dumisale armaşului Neculi, 2 jidovi. Rămân birnici: 25.

Birnici:

Mihăilă / Vasile Lazor / Ursachi Luică / Vasile Chiripinschi / Ion Lazor / Toader Dobrotă / Ion sin (fiu) lui Todosii / Todosii Stari / Dumitru, morar / Ivan, velnicerul (fabricant de rachiu – n. n.) / Ursachi, Vasile Mănăilă / Vasilachi Cozmuleţu / Gheorghi Andronic / Toader brat (frate) lui / Grigoraş, cojocar / Eftimie Berciul / Nichita Berciul / Grigorii, velnicerul / Dumitraşco fratele popii / Nicolai Huzun / Eftimie fiu lui Bădioai / Toader Livenco / Grigoraş fratele lui / Onofrei, vătăman.

Femei sărace, fără de ajutor: Mănăileasa, babă / Androniasă, babă / Marie, babă / Vârvara, văduvă / Dochiţa Brăhoai:

Rufeturi (preoţi şi dascăli): Preotul Mihălache / Preotul Ştefan / Gheorghi, dascăl.

Mazili şi ruptaşi: Toader Manole, mazil / Simion Căzăcenco, mazil / Ioniţă Luţchi, ruptaş.

Argaţi şi păstori ai mazililor de aici: Vasile, sluga lui Toader Manole / Toader, chelar, tij (la fel) / Iosif, vizitiu, la fel / Toader, plugar, la fel / Vasile Roşca, sluga lui Simion Căzăcinco / Ilie, argat la dumisale armaşul Necule-

Jidovii: Maior, jidov / Iţco, croitor[22].

Suharău avea doar 36 case. Scădere rufeturi, însă 8: 2 femei sărace, 2 preoţi, 2 scutelnici ai mănăstirii Toderenii (Burdujeni – n. n.), 1 ţigan. 1 jidov. Rămân birnici 28.

Birnici:

Vasile Păsat / Andrei Păsat / Leontii Gherasim / Ion Bordeian / Dumitraşcu Sofronii / Grigori Urzică / Timofti Sandipa / Ştefan Gorgan / Toader Tăvâşcă / Grigori sin (fiu) lui Gafton / Enachi fiu lui Gafton / Ioniţă Sucimălaiu / Ştefan, ungurian / Toader Sucimălaiu / Agapii al lui Sucimălaiu / Ştefan Sucimălaiu / Ion, harabagiu / Ursachi fiul lui Andreiu / Eftimie Roşca / Petre fiul lui Măricuţ / Ştefan Borlă / Marco (brat) frate lui Ştefan / Ion Strătulat, vornic / Ştefan fiu al diaconului / Toader fiu lui Măricuţ / Vasile fiu Babei / Pentilie, tij (la fel) Babei.

Femei sărace, fără de ajutor: Acsăntoai, vădană / Dochiţa, săracă.

Rufeturi: Preotul Ion / Toader, dascăl.

Scutelnici: Marco, scutelnic al mănăstirii Todereni / Nichita, morar, tij (la fel) scutelnic mănăstirii.

Ţiganii: Manolachi, ţigan, la fel al mănăstirii

Jidovi: Aron, jidov[23].

1838, iunie 8: Hatmanul Anastasie Başotă cumpără de la logofătul Constantin Sturza „Lişna şi Sfărcăuţii cu 10.000 galbeni”[24].

1846: Lişna şi Fărcăuţii aveau 78 liuzi, Suharău cu Cotu – 252, Comăneştii Miclescului – 81, Comăneştii Mencăi – 25, Mlenăuţii lui Gherghel – 56, iar Mlenăuţi răzeşi – 38[25].

1849: „hatmanul Anastasie Başotă cumpără cu 750 galbeni părţile din Mlenăuţi ale păhărnicesei Elena Clopoţel, născută Stihi, zestre de la părinţi, împreună cu soţul ei, paharnicul Gheorghe Clopoţel. Vechil la cumpărare e Ioan Budac”[26].

1864: În Tablou de toate comunele rurale din ţară, figurează, la poziţia 454, „Suharăul cu Cotul”, iar la poziţia 455, „Lisna”[27].

1864: „Lişna, proprietatea domnului Năstăsache Başotă, are 120 fălci cu pădure şi 1.800 fălci pământ liber. Pe această moşie plugăria nu ocupă decât numai vreo 200 de fălci, tot celălalt pământ este afectat păstoriei, adică ţinerii vitelor, vara, pe imaşuri şi suhaturi şi facerii fânaţului trebuitor pentru iernatic. Proprietarul însuşi are la imaş un cârd de boi, pe care îi ţine să-i vândă când i se vor plăti bine; căci almintrele nu are obicei să vândă şi când vinde nu dă boul pe mai puţin de 16 galbeni.

În anul acesta, proprietarul a avut lăsată moşia în nelucrare; acum însă, văzând că legea rurală nu aduce cu dânsa pustiirea ogoarelor, s-a apucat de lucru, s-a apucat cam târziu, şi arăturile le-a făcut cu locuitorii. Dar locuitorii nu s-au prea grăbit să iasă la lucru mai înainte de a li se număra banii pe arătură. Întârzierea în darea banilor a adus întârziere şi în facerea semănăturilor. La 6 octombrie, nu erau decât numai 40 de fălci de grâu semănate, pe când la această dată mai toate semănăturile de toamnă ale judeţului erau răsărite şi multe din ele şi păscute de oi, ca cele de la Zvorişte, Talpa, etc., etc.

Cu toate că domnul Năstăsache Başotă n-a făcut nici o recoltă în anula acesta, are însă pâine multă, pâine de tot felul, păpuşoi şi grâu, pâine pe care o ţine de mai mulţi ani nevândută; căci acest venerabil bcătrân păstrează cu mare religiozitate obiceiurile cele vechi şi bune ale agriculturii române. Obiceiul de a nu vinde pâinea decât când se întreabă şi când se plăteşte bine nu poate fi ţinut decât numai de cultivatorul care poate să aştepte, şi niciunul nu este mai în stare a putea să aştepte decât dl Başotă. A vândut pâine multă în anul acesta dl Başotă şi s-a împlut de bani; dar a oprit păpuşoi şi pentru locuitori, şi-a oprit atât cât să-i poată ţine cu pâine până la recolta viitore.

Domnul Başotă obişnuia a ţine singur crâşmele de la toate moşiile sale şi a le ţine înzestrate cu tot felul de băcălii, pe care le cumpăra de-a dreptul de la Galaţi. Acum însă a renunţat la crâşme, s-a lăsat de specule; căci a îmbătrânit şi nu mai poate priveghea ramul acesta important de venit al moşiilor sale.

Mlenăuţii. După Lişna, vin Mlenăuţii din deal ai domnului Iorgu Manoliu, Mlenăuţii din vale ai domnului Mihail Gherghel şi Mlenăuţii răzeşi. Cei dintâi au 350 fălci, cei de-al doilea, 380. şi cel de-al treilea, 180 fălci. La Mlenăuţii din vale, domnul Mihail Gherghel, ca şi dl Başotă, s-a temut sau n-a voit să facă semănături, în anul acesta. Moşia a rămas necultivată. Acum a început a o cultiva pentru anula viitor. Rămânând moşia nelucrată, s-a făcut fân chiar şi în ogoarele abandonate în pârloagă. Sunt pe moşie făcute 36 stoguri de fân, a 15 galbeni unul, face 540 galbeni, un venit cu mult mai mare decât ce ar fi ieşit dacă s-ar fi cultivata moşia. Herghelia domnului Gherghel scoate cai frumoşi, care se vând cu preţuri bune[28].

Comăeştii sunt parte cuprinşi de răzeşi şi parte de dnul Vasile Miclescu, proprietarul Dămilenilor. Aici, ca şi la Dămileni, se văd locuitori care au făcut clacă proprietarilor; însă care s-au pus în lucrările de constatare a se împroprietări pe vecinul domeniu al Statului, Suharăul. La Comăneşti este şi reşedinţa sub-prefecturii, pusă într-o casă stricată şi dezgrădită.

Exteriorul acestor două sate, puţinul număr de omeni cu vite, respingerea unora din ei de a se împroprietări în satele unde au fost clăcaşi, ne face să înţelegem că nici ţăranii, nici proprietarii nu ştiu să caute de adevăratele lor interese. Agricultura nu poate să fie prosperă la nişte omeni care se ocupă atât de puţin cu principiile cele mai elementare ale Economiei rurale uzitate în ţară şi aplicate cu cel mai încurajator succes chiar de către vecinii lor de la Cristineşti”[29].

1864: „Întrucât la expirarea termenului de 40 de zile, anunţat prin Foaia Nr. 123, nu s-au prezentat concurenţi de a cumpăra 176 vaci, sechestrate de la dl posesor al moşiei Suharău, acont rămăşiţii de câştig ce datoreşte către tezaur, se publică un alt termen de 40 zile ca concurenţii ce vor fi să se prezinte aice la expirarea termenului, unde s-a decis a se fini mezatul”[30].

1865: „Se publică un alt termen de 40 zile pentru vânzarea a 70 boi şi 60 vaci, sechestrate de la arendaşul moşiei Suharău, proprietatea Statului”[31].

1867: „Fiindcă Sf. Sa Arhimandritul Sofronie Macri nu s-a găsit la domiciliul său din comuna Mitocul, spre a i se înmâna citațiunea prin care se vestește că, la 26 Martie curent, să fie în faţa locului comuna Suharău, unde urmează a se expertiza preţul pădurii, al velniţei şi al zăcelnicilor ce Sf. Sa datoreşte fraţilor Ariton şi Iacob Buiucliu, după contractul de arendare a acelei moşii, ci, după informaţiile luate, s-ar afla acum la Constantinopole, se publică aceasta spre cunoştinţa Sf. Sale, cu adăogire că, nefiind următor, lucrarea se va face în nefiinţă”[32].

1885: Marcu Fişer arendează şi „Lişna cu cotunele ei din judeţul Dorohoi cu 22.000 lei”[33].

1891: „Suharău: comună rurală, în partea de jos a plasei Prutul de Sus, formată din satele Arborea, Comăneşti, Lişna, Mlenăuţi, Plevna şi Suharău. Cu reşedinţa primăriei în satul Suharău. Are 957 familii, 3.618 suflete; 5 biserici cu 4 preoţi, 8 cântăreţi şi 5 pălimari; 1 şcoală cu 1 învăţător şi 87 elevi; 2.506 hectare 34 ari pământ sătesc; 5.686 hectare 53 ari câmp şi 1.145 hectare 76 ari pădure; 8 iazuri şi 8,5 pogoane de vie.

Bugetul comunei a fost, în anul 1889-90, de lei 7.876 bani 50 venituri şi lei 7.810 bani 42 cheltuieli; iar în 1890-91, de lei 7.275 venituri şi lei 7.200 cheltuieli”[34].

„Arborea: sat înfiinţat, în 1878, de noii împroprietăriţi pe moşia Suharău, comuna cu asemenea numire, plasa Prutul de Sus, cu o populaţie de 88 familii şi 362 suflete”[35].

„Comăneşti: sat pe moşia cu asemenea numire, comuna Suharău, plasa Prutul de Sus; cu 190 famimii, 615 suflete şi plăcută situaţie. Aşezările sătenilor sunt multe bune, cu livezi, restul mai slabe, cu grădini; iar stăpânul moşiei are casă mică de vălătuci, cu heiuri; puţină livadă, vie şi grădină de legume. Proprietatea moşiei este a dlui Teodor Kalimah.

Biserica mică, de vălătuci, cu 1 preot, 2 cântăreţi, 1 pălimar, făcută în vechime de către săteni. Calitatea pământului este mai toată bună. Sătenii împroprietăriţi au 242 hectare 7 ari pământ în a lor stăpânire; iar proprietarul moşiei, 1.160 hectare 79 ari câmp şi 287 hectare 44 ari pădure bătrână, tânără şi tăietură, cu multe esenţe, în care domină carpenul, fagul şi stejarul. Iazuri sunt mai multe, între care cel mal mare este al Mielescului, în suprafaţă de 7 hectare 16 ari. Hotarele moşiei sunt: Hudeşti, Suharău şi Oroftiana”[36].

„Lişna cu Sfârcăuţii: sat pe moşia cu asemenea numire, comuna Suharău, plasa Prutul de Sus, cu 172 famii, 611 suflete şi bună situaţie. Aşezările sătenilor sunt în mare parte bune, având grădini şi mici livezi. Casa proprietăţii e mică, cu livadă, grădină de flori şi de legume. Proprietatea este a erezilor defunctului Anastasă Başotă şi a Institutului Başotă de la Pomârla. Biserica, cu patronul Sf. Mihail şi Gavriil, cu 1 preot, 2 cântăreţi şi un pălimar, este de zid, făcută de săteni, în 1840, şi refăcută, în 1843, de Başotă, proprietarul moşiei, când i-a dat şi al doilea patron, Sf. Anastasă.

Calitatea pământului este bună şi fertilă. Sătenii împroprietăriţi au 386 hectare 69 ari pământ, iar proprietatea moşiei: 1.446 hectare 52 ari câmp şi 143 hectare 22 ari pădure. Iazuri sunt 2, între care acel numit al Răchiţilor, în suprafaţă de 11 hectare 46 ari, cu peşte şi raci; vie, în mărime de 4 pogoane.

Drumuri principale: acel de la Dorohoi, la Darabani, şi acel de la Herţa, la Săveni. Hotarele moşiei sunt cu: Suharău, Mlenăuţi şi Havârna”[37].

„Mlenăuţi, sat pe moşia cu acelaşi nume, comuna Suharăul, plasa Prutul de Sus, judeţul Dorohoi. Are o populaţie de 131 familii, sau 491 suflete. Proprietatea moşiei este a mai multor răzeşi. Din vechime, a fost a mănăstirii Solca din Bucovina, dăruită, la 25 Iunie 1623, de Miron Barnovski, hatman şi pârcălabul Sucevei. A stăpânit-o mănăstirea până la 1785.

Are 2 biserici, deservite de 1 preot, 2 cântăreţi şi 2 pălimari, una pe partea proprietarului Balasinovici, cu hramul Sf. Gheorghe, făcută de zid, la 1803, de Costache Manole, proprietarul moşiei; a doua, pe partea din sus a răzeşilor, cu hramul Sf. Mihail şi Gavril, făcută din lemn, în 1814, de Ioan Pârâu, răzeş.

Sătenii împroprietăriţi au 120 hectare 30 ari pământ, iar proprietarii moşiei, 1.074 hectare 15 ari câmp şi 71 hectare 61 ari pădure. Vie se află pe moşie în întindere de 3, 5 pogoane. Drumul principal este acel de la Darabani, la Dorohoi. Hotarele moşiei sunt cu: Lozna, Havârna, Hudeşti şi Suharăul”[38].

„Suharău: Sat pe moşia cu asemenea numire, comuna Suharău, plasa Prutul de Sus, cu 302 familii, 1.259 suflete, şi bună situaţie. Aşezările sătenilor sunt în general bune, cu multe livezi şi grădini, iar proprietarul moşiei are casă mică de zid, cu heiuri şi grădină. Proprietatea este a Statului; iar înainte se secularizare a fost a mănăstirii Todireştii (Todireni, din Burdujeni – n. n.) şi închinată Sf. Munte.

Biserica, cu patronul Sfinţii Ilie şi Nicolai, cu 1 preot, 2 cântăreţi şi 1 palamar, este mică, de lemn, făcută din vechime de un călugăr; apoi, la 1792, fu respaurată de Ilie Botez. Şcoala primară, cu 1 învăţător şi 87 elevi, are local bun, făcut de comună.

Calitatea pământului e mai bună şi productivă. Sătenii împroprietăriţi au: 1.288 hectare 98 ari pământ; iar proprietatea: 2.005 hectare 7 ari câmp şi 644 hectare 59 ari pădure. Iazuri sunt 4, din care cel mai mare, Arborea, în suprafaţă de 15,5 hectare. Pâraiele ce trec pe moşie sunt Başeu şi Corobana. Drumuri principale: acel ce duce la Dorohoi şi acel ce duce la Herţa. Moşia se învecinează cu: Lişna, Havârna, Cracalia şi Dămileni. Localităţi însemnate sunt Cimitirul vechi şi Movila Condrei”[39].

1892, noiembrie 27: Comisia de indigenatea recunoscut cetăţenia română lui Leon N. Ballasinovivi, „născut în comuna Vasileu (Bucovina), la 20 martie 1862, din părinţii Nicolae Ballasinovici şi Pulcheria, botezat, în 22 iulie, acelaşi an, în religia greco-orientală”, domiciliat în Suharău din anul 1879, scutit de serviciul militar după tragerea la sorţi din 8 mai 1880[40].

1892: În Catalog de condamnaţii din toată ţara în cursul anului 1892[41], al doctorului Mina Minovici, sunt menţionaţi: Ion Damachi Zvâncă, de 32 de ani, din Suharău, condamnat la 5 luni de temniţă pentru rea administrare avere minori[42].

1903: Gustav Ludvig Weigand a cules folclor românesc şi de la Gheorghe Pădurar, bărbat de 36 de ani din Suharău[43].

1906, octombrie 1: La Suharău vine institutoare, din Bereştii Bistriţei (Bacău), Aspazia Vasiliu[44]. Se născuse în 23 septembrie 1884, la Hânţeşti, absolvise „Elena Doamna” în 1903, apoi, în 1 octombrie 1906, venise la Suharău[45]. În 1908, Aspazia Vasiliu funcţiona încă la şcoala din Suharău, împreună cu T. I. Vasilcu, suplinitor, şi Gh. Purţuc, cu definitivat din 1892. La şcoala din Lişna suplinea postul de învăţător V. Tincu, din anul 1900[46]. Printre învăţători se mai numărau:

ANDREI GHEORGHE / St. pers. 3870. A. / Născut 1. X.1881, la Durmeşti, Botoșani. / Şc. norm. înv. Iaşi. 1901. / Înv. prov. Hudeştii-Mari, Lupeni, Dorohoi, din 1.IX. 1901. / Calfă, Constanţa, din 1.IX.1902. / Coţuşca, Miculinţi, Dorohoi din1.IX.1903 / Hăneşti, Dorohoi, din 1.IX.1904. / Suharău, din 1.I.1904. / Definitiv Suharău, Dorohoi, din 1905.

GAFENCU ANASTASIA AL., născută Grigoriu / St. pers. 4227 A / Născută în 2.X.1881, la Călineşti-Botoşani. / Căsătorită. / Şc. norm. inst. Iaşi 1903. / Înv. prov. Suharău-Lişna, Dorohoi, din 1.IX.1903. / Definitiv Bucecea, Botoşani, din 1907[47].

OANCEA DARIE GH. / St. pers. 4661 A / Născut în 17.VI. 1884, la Oroftiana de sus, Dorohoi. / Căsătorit. / Şc. norm. „V. Lupu” Iaşi, în 1904. / Înv. sup. Hilişeu, Gafencu, Dorohoi, din 1.IX.1903, Buda, Dorohoi, din 1.VII. 904. / Sişna, Suharău, Dorohoi, din 1.X.1904. / Carasa, Corlăteni, din 15.11.905. / Lupeni, Hudești Mari, Dorohoi din 1.X.1905. / Prov. Carasa, Corlăteni, Dorohoi, din 1.X.1906. / Văculeşti, Dorohoi, din 1.IX.1907. / Lunca.

SONA CASANDRA A. / St. pers. 4102 A / Născută în 8.XII.1882, la Murgeni-Tutova. / Şc. norm. înv. Azil Bucureşti, în 1902. / Înv. prov. Suharău-Lișna, Dorohoi, din 1.IX.1902. / Blăjeşti-Tutova, din 1.IX.1903. / Cârlioele, Râmnicu-Sărat, din 1.IX.1906. / Def. Murgeni-Tutova, din 1.III.1908[48].

TIMOTEI SMARANDA CONST. / St. pers. 4909 A. / Născută în 14.IV.1886, la Lehnești, Movila Ruptă, Botoşani. / Şc. norm. înv. „Mihail Sturdza” Iaşi, în 1906. / Înv. prov. Suharău, Lişna, Dorohoi, din 1906. / Tg. Burdujeni, Botoşani, din 1.XI.1908[49].

1937, ianuarie 11: S-a născut în satul Lişna, comuna Suharău, criticul şi istoricul literar Ion Apetroaie, fiul lui Gheorghe şi al Mariei (născută Calistru) Apetroaie. Opera lui cuprinde monografia V. Voiculescu (1975), Orfeu şi Aristarc (1982), cartea de aforisme Cartea de înţelepciune (1996), volumele de eseuri Literatură şi expresivitate (1996) şi Portrete şi comentarii critice (1977) etc[50].

1906, septembrie 12: S-a născut la Smârdan, comuna Suharău, pictorul, sculptorul şi poetul Ion Cârdei.

1924: „Un fioros omor în Suharău. În noaptea de sf. Gheorghe, cinci hoți au mers la spitalul din Suharău, jud. Dorohoi, ca să jefuiască casa doctorului Constantin Botez. Doctorul se dusese, cu nevastă-sa, la preotul Gheorghe Dimitriu, care-și serba tocmai ziua numelui. Venind acasă pe la miezul nopții şi văzând lumină în locuință, s-a grăbit să vadă ce e. La scară îi aşteptau doi hoți, pe care, întrebându-i ce caută acolo, au descărcat două focuri de revolver, dintre care unul a ucis pe bietul doctor. Doamna a leșinat şi cu asta a scăpat. Mai târziu însă, venindu-și în fire, a trebuit să le predea tot ce a avut la casă, bani, aurării și haine, ba chiar şi de mâncare. În urmă, săturându-se, i-au sărutat mâna şi-au cerut iertare că i-au omorât bărbatul și s-au cam dus şi duși sunt până în ziua de astăzi”[51].

1947: Sunt numiţi în învăţământul comunei Suharău Virginia Cronţ (Smârdan), Aglaia Dimitriu (Suharău), Elena Nicolau (Smârdan) şi Ilie Purţuc (Suharău)[52].

[1] Academia Română, Bibliografia Istorică a României, vol. VIII, Bucureşti 1995, p. 100

[2] La N. Iorga: podmi în loc de podli, lângă, alăture cu.

[3] Costăchescu, Mihai, Documentele moldoveneşti înainte de Ştefan cel Mare, Iaşi 1931, p. 98

[4] Ghibănescu, Gh., Surete şi Izvoade, vol. XXIV, Iaşi 1930, pp. 113-115

[5] Academia Română, Documenta Romaniae Historica / A. Moldova, volumul XVIII, București 2006, doc. 92, pp. 136, 137

[6] Academia Română, Documenta Romaniae Historica / A. Moldova, volumul XVIII, București 2006, doc. 94, pp. 140, 141

[7] Academia Română, Documenta Romaniae Historica / A. Moldova, volumul XIX, București 1969, doc. 19, pp. 27, 28

[8] Ghibănescu, Gh., Surete şi Izvoade, vol. V, Iaşi 1908, pp. 291, 292; Academia Română, Documenta Romaniae Historica / A. Moldova, volumul XXI, București 1971, doc. 274, pp. 348, 349

[9] Academia Română, Documenta Romaniae Historica / A. Moldova, volumul XXIII, București 1996, doc. 441, p. 502

[10] Academia Română, Documenta Romaniae Historica / A. Moldova, volumul XXIV, București 1998, doc. 35, pp. 33, 34

[11] Academia Română, Documenta Romaniae Historica / A. Moldova, volumul XXIV, București 1998, doc. 56, pp. 56, 57

[12] Academia Română, Documenta Romaniae Historica / A. Moldova, volumul XXIV, București 1998, doc. 68, pp. 69, 70

[13] Ghibănescu, Gh., Surete şi Izvoade, vol. III, Iaşi 1907, pp. 117, 118; Academia Română, Documenta Romaniae Historica / A. Moldova, volumul XXVII, București 2005, doc. 355, pp. 342, 343

[14] acta Şaraga, Iaşi. Surele VI, 529. Acest Ion de Lişna e amintit în ispisocul lui Vasile Vodă Lupu din 7152 (1644) Iunie 25, unde ni se dă de frate al Episcopului de Rădăuţi, Evloghie, şi în pâra ce a avut înaintea lui Vodă cu Maria, femeia lui Petrică, şi cu fiii săi, Ihnat şi Simion, se dă rămas din încălcarea ce făcea în jumătatea de sat, partea Maricăi, care, pentru a închide procesul, pune ferăe 12 zloţi în visteria domnească (vezi Surete şi Izvoade III…) – n. G. G.

[15] Ghibănescu, Gh., Surete şi Izvoade, vol. IV, Iaşi 1908, p. 156; Academia Română, Documenta Romaniae Historica / A. Moldova, volumul XXVII, București 2005, doc. 357, p. 345

[16] Academia Română, Documenta Romaniae Historica / A. Moldova, volumul XXVIII, București 2006, doc. 274, p. 217

[17] Academia Română, Documenta Romaniae Historica / A. Moldova, volumul XXVIII, București 2006, doc. 322, pp. 260-269

[18] Academia Română, Documenta Romaniae Historica / A. Moldova, volumul XXVIII, București 2006, doc. 336, pp. 282, 283

[19] Ghibănescu, Gh., Surete şi Izvoade, vol. VII, Iaşi 1912, pp. 269-271

[20] ACAD. ŞT. RSS MOLD., Moldova în epoca feudalismului, VII, I, Chişinău 1975, pp. 494, 495

[21] ACAD. ŞT. RSS MOLD., Moldova în epoca feudalismului, VII, I, Chişinău 1975, pp. 496, 497

[22] ACAD. ŞT. RSS MOLD., Moldova în epoca feudalismului, VII, I, Chişinău 1975, pp. 497, 498

[23] ACAD. ŞT. RSS MOLD., Moldova în epoca feudalismului, VII, I, Chişinău 1975, p. 494

[24] Ghibănescu, Gh. Başoteştii şi Pomârla, Iaşi 1829, p. 34

[25] Codrescu, Theodor, Uricarul sau colecţiune de diferite acte care pot servi la Istoria Românilor, vol. XV, Iassi 1889, p. 370

[26] Ghibănescu, Gh. Başoteştii şi Pomârla, Iaşi 1829, pp. 34, 35

[27] Tablou de toate comunele rurale din ţară, Bucureşti 1864, p. 9