sub slava ta, copilărie

pe-acolo a păşit fecioara

şi-au lăcrimat corăbierii

până târziu, în faptul serii,

când scapără prin cer vioara

în căutarea disperată

a urmelor de tălpi subţiri

pe care-nsinguraţii miri

numai în stele şi le-arată

*

şi-n urma lor rămân stingheri

copacii ferecaţi în frig

şi un mesteacăn, ca să-mi strig

ecoul ieri-ului din ieri

pe când cuprins de bucurie

grăbesc pe drumul vieţii lung

ca până-n iarnă să ajung

sub slava ta, copilărie

*