Vrednici de Bucovina: Seniorii Scrisului Bucovinean

Un oarecare Constantin Loghin, abandonat în două morminte – unul, la intrarea în cimitirul din Gura Humorului, iar celălalt al tradiţionalei uitări româneşti, deşi fusese lider şi al vieţii universitare, şi al celei culturale, şi al celei naţionale a românilor din Bucovina, zicea, în vara anului 1944: „Numai atunci când cu toţii ne vom simţi trup din trupul Bucovinei, durere din durerea ei, suflet din sufletul ei, suferinţă din suferinţa ei, numai atunci ne vom arăta vrednici de Bucovina“. Astăzi am întâlnit, mai ales în rândurile publicului care şi-a dorit cartea lui Tiberiu Cosovan, „Prin labirintul umbrelor”, mulţi vrednici de Bucovina, precum universitarii Mihai Iacobescu şi Elena-Brânduşa Steiciuc, gazetarii Tiberiu Avram, Costanche şi Dorin Liviu Clement, distinsul cărturar câmpulungean Ion Barbu, scriitorii Gheorghe Giurcă şi Alexandru Ovidiu Vintilă, pictorii Iosif Csukat, Iulian Dziubinski, Vasile Anghel Siminiuc, Constantin Ungureanu-Box, Radu Bercea, Toader Ignătescu şi aşa mai departe, dar sărbătoriţi au fost doar trei scriitori, care sunt cu adevărat vrednici de Bucovina, în perimetrul criteriilor stabilite de Constantin Loghin: Ion Paranici, Constantin Hrehor şi Tiberiu Cosovan.

Din multe motive şi pricini, primul investit cu titlul de „Senior al Scrisului Bucovinean” a fost, astăzi, Tiberiu Cosovan, care a lipsit din ziua în care împlineşte 64 de ani, fiind reprezentat de Doamna lui, Rodica Cosovan. Care, pentru că directorul Bibliotecii, domnul Doctor în Istorie Gabriel Cărăbuş, moderator al manifestării (eu, cu pozele!), i-a dat cuvântul, a vorbit tulburător, onest şi cu o înnăscută ştiinţă a discursului, despre Tiberiu Cosovan.

Domnul Ion Paranici, care a împrumutat din nobleţea sa inconfundabilă şi comunismului, şi democraţiei, fremăta de emoţie, când a primit titlul de „Senior al Scrisului Bucovinean”, de parcă s-ar fi simţit vinovat de o recunoaştere publică pe deplin meritată a statutului domniei sale de cărturar, de poet, de publicist, de maestru al unor ucenicii sucevene în jurnalism şi, nu în ultimul rând, de om „odhnitor pentru suflet”, cum îi catalogase fiică-mea, în copilăria ei, dar în deplină cunoştinţă de cauză, pe domnii Ion Paranici, Ion Nedelea, Radu Bercea, Constantin Horbovanu şi Tiberiu Cosovan.

Constantin Hrehor a fost într-o vervă care-mi aminteşte de Roman Istrati. Strălucitor prin erudiţie şi cu un talent actoricesc bine pus în valoare pentru a atenţiona asupra savorii discursului, Constantin Hrehor – cel mai bun poet pe care l-a avut vreodată Bucovina, a trăit clipa din plin, cu naturaleţea cu care se trăieşte orice bucurie. Se juca poetul cu citate înţelepte mai rapid decât Becali cu mătăniile şi din toată această desfăşurare de spirit au ţâşnit iluminări prin sufletele şi undeva, foarte aproape de noi, oamenii, în sfinţenie.

*

Vrednici de Bucovina, beneficiază de titlul de „Senior al Scrisului Bucovinean” Eugen Dimitriu, Roman Istrati, Ion Paranici, Constantin Hrehor şi Tiberiu Cosovan. Şi nu ştiu dacă mai există îndreptăţiţi măcar şi pentru degetele celeilalte mâini.