strigând doar numele tău, mamă
mi-i mamă cosmica fecioară
căci semănând de primăvară
cândva pe sfânta ei maramă
precum un mugur m-a ivit
şi-mi amintesc cum am şoptit
cuvântul ce m-a desluşit
când l-am rostit sfielnic: mamă
şi-atunci deodată cu cuvântul
m-a înfăşat în ierbi pământul
şi în lăstari, de bună seamă,
să cresc sub ceruri drept copac
şi cu destinul să mă-mpac
trăind doar numele tău, mamă
dar să ridic sfielnic ochii
spre poala cosmicelor rochii
ce-s prinse-n dansul de mă cheamă
de câte ori îl tot invoc
să-mprăştii jariştea din foc,
să scapăr stelele în joc
strigând doar numele tău, mamă