și-s locuit de-această poezie

cu taina lor de început de lume

ninsorile mi se aștern în file

și toate celelalte-s inutile

închipuiri de forme și de hume

pierdute în imensul lor balans

al prea îndepărtării de ispite,

și caii trec în tropot de copite

prin fulgii iernii fascinați de dans:

mi-i cald și bine pururea sub fulgi

de parcă-ar ninge-n suflet cu tăcere,

de parcă depărtările stinghere

și-ar fi furat din ceruri câte-un giulgi

ca să se-ascundă într-o veșnicie

pe care o clipită o atinge

atunci când timpul pare că o ninge

și-s locuit de-această poezie