şi cum se bat, din depărtare, cuie

*

mi-am pus pe masă literele-n şir

şi-s pregătit deplin pentru-nchinare,

iar sufletul din taine mi-l respir

dezlănţuit şi doar înfiorare,

şi iau cuvinte-n palmă şi le-aprind

drept lumânări şi cosmică tăcere

când sufletul în două mi-l desprind

ca să-l împart acelor ce-l vor cere,

 *

căci vine sacră noaptea învierii

cu o risipă calmă de iubiri

ca să îmi smulgă cuiele durerii

din lungul şir trăit de amintiri,

de-aceea-mi pun cuvintele pe masă

drept azimă curată pentru zori,

iar vinul prin nelinişti îmi apasă

cu vindecări blajine, cu fiori,

 *

ca să mă aflu-ntreg în noaptea sfântă

cu viaţa mea-n sortire amăruie,

ca să aud cum sufletul meu cântă

şi cum se bat, din depărtare, cuie