Săriţi, vine regionalizarea peste noi!
VICEPREŞEDINTELE
ILIE NIŢĂ ŞI
PAŞOL NA KULTURA,
CIORTÂI!
Proaspăt numit/ales vicepreşedinte al CJ Suceava cu probleme de cultură („Paşol na kultura, ciortâi!”, gavarise Peneleul), Ilie Niţă îmi povestea, la Gura Humorului, că domnia sa chiar are probleme cu cultura.
Maliţios înnăscut cum sunt, i-am răspuns că pentru mine ar fi fost o surpriză teribilă dacă ar fi fost numit/ales vicepreşedinte cu cultura chiar un om de cultură; dar, oricum, e bine, pentru că, dacă este conştient că nu se prea pricepe la cultură, atunci chiar are şanse de viitor.
O bună bucată de vreme, după aceea, tot aflam despre vizitele lui Niţă prin instituţiile judeţene care-i sunt subordonate. Merge omul să-l vadă lumea cât de mare a ajuns – mi-am zis şi eu, precum majoritatea sucevenilor.
O nouă întâlnire cu vicepreşedintele CJ, dar tot întâmplătoare, m-a convins că şi eu, şi sucevenii, ba chiar şi însuşi Ilie Niţă ne-am înşelat. Niţă, inginer fiind (dacă nu mă înşel, constructor), nu s-a bălăngănit prin sistem, ci a luat la cunoştinţă, cu notesul în mână, de problemele reale, apoi, cu mintea lui inginerească, a început să caute soluţii pragmatice.
Stând de vorbă, din nou, cu vicepreşedintele Ilie Niţă, am înţeles că omul acesta, dacă i s-ar da mână liberă din partea preşedintelui Ioan Cătălin Nechifor, chiar ar fi de folos culturii temeinice, aptitudinile domniei sale de manager fiind indiscutabile (ascultă, înţelege, cumpăneşte, apoi se implică în luarea unei decizii – nu hotărăşte singur, ci lasă argumentele, adesea provocate voit, să se aşeze într-o matcă decizională).
Multă vreme (îl cunosc de vreo două decenii), n-am prea pus preţ pe Ilie Niţă. Şi rău am făcut. Adeseori am fost răutăcios cu domnia sa, şi îmi pare rău că am făcut-o.
Ilie Niţă este un om care merită respect (respectul se dobândeşte, nu se distribuie odată cu funcţiile). Habar nu am dacă vom şi colabora în viitor, dar în mod sigur îl voi respecta întotdeauna. Pentru că Niţă chiar e vrednic de respect!
Săriţi, vine
regionalizarea peste noi!
Deşi România doar de regionalizare nu are nevoie, bravii urmaşi politici ai daco-romaniucilor se calcă orbeşte pe bocanci, ca să facă pe placul înaltei porţi europene.
Toţi vor regionalizarea şi toţi o vor altfel, vânturând pleavă prin media mai dihai ca batozele ceapeurilor.
Politrucii, cu gândul să înşface o halcă dolofană din viitorimea românească, au variantele lor.
Culturnicii, lenevind levitat în extazul patriotard, vor menţinerea Bucovinei ca buric al pământului băştinaş.
Mulţimile vor ce spun unii, apoi vor ce spun ceilalţi. Că-aşa-s mulţimile, echidistante.
Între timp, prin inflaţie, USLaşii guvernatori ne-au redus lefurile cu peste 11 %.
Între timp, România încetează, din ce în ce mai pronunţat, să mai existe.
Sfârşit! Adevărat s-o sfârşit!