Salariul, la cheremul lipitorilor de afişe ai lui Ponta

         Prin noua Lege a salarizării – în fond, o altă lege a supravieţuirii, noul arendaş al României, Victor Ponta (altminteri n-ar trage cu „vreau să las… o posibilitate mai flexibilă”), ne aruncă la cheremul lipitorilor lui de afişe, unşi manageri, peste noapte (noaptea „coabitării”, desigur), dând, iarăşi dând de la dânsul, adică din ce moşteneşte de la bunică-sa din Pârteştii Bucovinei, respectiv oala de chişleag şi „mai multă flexibilitate conducătorului fiecărei instituţii în parte în a-şi aranja oamenii”.
        Taman ca în guvernarea Boc, Boc, Boc, Boc, Boc, ba, şi mai cuşer, lipitorii de afişe ai lui Ponta vor putea să „mai taie salariile mari” ale lipitorilor lui Boc şi să le „mărească pe cele mici (ale lipitorilor USLaşi), deci un tip de flexibilitate care să ţină cont de performanţa şi necesitatea fiecărui angajart” în politica militantă a noii arendăşii politice româneşti. Salariul lor va avea şi „o parte variabilă în funcţie de performanţa profesională”, stabilite (şi variabila, şi competenţa) de lipitorii încoronaţi manageri.
        Mai pe scurt zis, noi, ceilalţi, ne-am cam ars cu salarizarea şi sub Ponta!