să-ţi bată-n suflet câteva piroane

*

acestui neam să nu-i oferi speranţă

căci el e fericit cu soarta lui

şi când îi cresc zăpezile pe clanţă

ninsoarea o transformă în statui

ca să se simtă sub strânsoarea gheţii

o pasăre vâslind înspre îngheţ

unde cuprinde din cuprinsul vieţii

doar îngustimi pe care pune preţ,

 *

acestui neam să nu-i vorbeşti de soare

şi de lărgimea zărilor din zări

căci e ursit să-şi afle-ndestulare

în suferinţe fără de urmări

şi fără început sau rădăcină

în împietrirea timpului primar,

acestui neam să nu-i găseşti vreo vină,

ci lasă-l în amarul lui amar

*

şi sufletul ţi-l urcă sus, pe cruce,

şi-abandonează-l cosmicei bulboane

ca toţi din neamul tău să mai apuce

să-ţi bată-n suflet câteva piroane