să se-nspăimânte fiul de părinţi?

*

să rătăceşti o viaţă după pâine

şi să te-alunge haita de nebuni

până-ai să simţi că nu îţi mai rămâne

decât s-arunci spre cer cu rugăciuni,

să-ţi pui pe gânduri lanţuri ferecate

şi să le-arunci în beznă ca-n sicriu

şi să le afli putrede pe toate

atunci când, totuşi, fi-va prea târziu,

 *

să fiu astfel e mai presus de mine

şi dogmelor de nu m-am tot supus

m-am bucurat de libertăţi divine

trăindu-mi viaţa cu un dor nespus

de se opreau în faţa casei popii

tâlhari de minţi cu armele pe piept

când observau că-ncep să mă apropii

de tot ce-i bun, de tot ce este drept,

*

doar cei pândiţi şi cei ce stau la pândă

cu ifose de învăţaţi şi sfinţi

au dreptul să se teamă de osândă:

să se-nspăimânte fiul de părinţi?