să-mi dai de știre timpul când învie

*

să-mi dai de știre timpul când învie

din carapacea lui pietrificată

să pot să îl primesc în ospeție

cu foamea mea de timp nemăsurată,

să îi aștern o cale înainte,

să pun vioara sacră să îi cânte

și să-i fixez conturul în cuvinte,

vremelnicia lor să-l înspăimânte

*

și să se simtă sufletului frate

în bătălii cu vise și cu jocuri,

deja aștern în nopțile furate

din loc în loc niște înalte focuri

ca să priceapă timpul că aici,

când se desprinde calm din calendare,

secundele sunt pocnete de bici

și universul încă ne mai doare

 *

aidoma celestei amintiri

în unii dintre noi mai întârzie

drept cioburarea unei mari iubiri

să-mi dai de știre timpul când învie