să nu mă mai sufoce disperarea
*
mi-i tare dor să mă întorc în moarte,
să nu-mi mai pese şi să nu mai fiu
decât risipa-n filele de carte
a unui suflet încă prea târziu,
mi-i silă de bigoţi şi de eretici,
şi de prostia proştilor răpus
refuz eresul popilor bezmetici
şi îmi aleg doar calea lui Isus,
*
aş vrea să scap, sunt obligat să scap
şi îmi închipui sufletu-n cenuşi,
iar caii trec într-un năprasnic trap
ca să alunge negura din uşi:
o, cât amar şi ce dezamăgire
am tot trăit prin condamnări la viaţă
şi tot aştept sentinţa să expire
şi nu e nimeni ca să-mi dea povaţă
*
pe unde să mă duc, s-o iau la fugă
să mi se stingă veşnic lumânarea!
deja m-am pustiit de orice rugă
să nu mă mai sufoce disperarea