să cugeţi dacă chiar mă meriţi, Doamne | Dragusanul.ro

să cugeţi dacă chiar mă meriţi, Doamne

Mana dreapta 2

*

de-aş fi trăit destinul, împăcat

cu scrierile runelor cereşti,

eu aş fi fost de ierbi însingurat,

iar tu de alte cosmice poveşti

şi-aş fi trecut ca iarba în delir

sub adieri ce mi-au ieşit în cale

pe când păşeam încolonat în şir

disciplinat de irosiri finale;

 *

nu-i vorbă, şi aşa m-am irosit

şi-am dus poveri cu mult mai inutile,

iar nopţile odihnei le-am trăit

precum lumina luminoasei zile,

dar clocotirea noastră între zări

ca fulgerul prin neguri a străpuns

cu scapărul acelor întrebări

ce nu aşteaptă vamă şi răspuns,

 *

ci doar revoltă-n marele mister

ca-n vălmăşagul frunzelor din toamne

prin care voi urca doar ca să-ţi cer

să cugeţi dacă chiar mă meriţi, Doamne