roman istrati: Rămâne un spaţiu

Focul s-a spart în cenuşă

şi nuferii dorm

vezi, gându-i cărarea trecând

ca o spaimă târzie

şi liniştea plouă în noi

arzând iasomie

vai, urmele mari de la uşă

sunt flori de noroi

*

O stea îşi sparge greu

lumina prin cer

vezi, umbra vrea să răsară

uscată aproape

şi singur în ea un flutur

zbate din pleoape

vai, tâmplele-s flori de salcâm

şi iarăşi le scutur

*

Rămâne un spaţiu în care

zăpada se stinge

şi liniştea-şi culcă genunchiul

umbrit de povară

tot singuri vâslim prin cuvinte

în luntrea de ceară

căci vuietul surd ne duce

cu el înainte