roman istrati: nunta

ce fum albastru umple casa noastră

din nou îl simt prin sânge colindând

mor goi şi albi castanii la fereastră

peste obrazul lunii fulgerând

*

prin umbra florii umedă tăcere

dansează lutul gata să se-aprindă

cu furca mama-mpunge speriată

păpuşa nopţii răstignită-n grindă

*

abia-mi vestesc surorile botezul

când frigul mi se rupe peste oase

cu glasul negru o şopârlă-mi spune

că lumânările au nins prin case

*

spartă lumina s-a prelins din mine

şi-n sânge îmi veghează un cocor

doar mama ia-n lopată lutul morţii

cu care neştiut o să mă-nsor