roman istrati: Fără trup

Mai vine pe la noi orbul Vasile

să-mi spună bună seara şi pe rând

apa fântânii-n palme s-o împartă

cailor nopţii grei ca de pământ

*

Când vine alb doar răsturnând pâraie

salcia ninge în obrazul lunii

frunzele cad cu bruma pe răcoare

şi toamna scutură din nou păunii

*

El iar îmi spune fulgerând prin vii

melcii cu timpul adunat în spate

povestea cu mireasa din copii

sub carnea mării zămislind palate

*

Şi când în două pâinea o s-o rup

doar dimineaţa va veni să-nchine

şi tata iar, strigându-mă pe mine,

se va întoarce-acasă fără trup