puzderia de noi crucificări

vom îmbrăca din nou în crucea nopţii

cămăşile de miri neprihăniţi

şi vom fi dangăt ruginit de clopot

în universul celor fericiţi

care păşesc în sărbători primare

venind pe calea altor sărbători,

dintotdeauna timpul amăgeşte

cu o lumină proaspătă în zori

ca să intrăm în cosmica nuntire

cu forţe noi şi cu sporit alean,

în timp ce calendarele presoară

pe crucea nopţii fila unui an

desprins ca o cămaşă de pe umeri

ca să plutească-ncet în necuprins

căci noi rămânem doar învingătorii,

deşi destinul însuşi ne-a învins,

dar nu contează, pâinile pe masă

răsfaţă timpul şi-un pahar cu vin

sloboade caii-n straşnice galopuri,

chiar dacă ştim că-mbătrânim puţin,

iar crucea nopţii pare pregătită

în curmezişul cosmicelor zări

să-nalţe-n depărtarea depărtării

puzderia de noi crucificări