pe care îl voi scrie şi pe cruce!

*

n-ai vrea să fii, aici, un curcubeu

şi să-mi slujeşti doar ca divină punte?,

mă-ntreabă iar şi iarăşi Dumnezeu

aproape pregătit să se încrunte

căci eu refuz păşirile încete

şi tălpile de suflete prea sfinte,

iar Dumnezeu îmi zice: deci, poete,

rămâi întemniţatul din cuvinte

*

şi poartă-ţi lanţul verbelor flămânde

şi rănile adânci la-ncheieturi,

dacă lumina mea nu mai aprinde

tăciunii omeneştilor făpturi!,

chiar nu ştii, Doamne, izbutesc să spun

câtă lărgime sacră-i în cuvânt

şi libertatea vrei să mi-o răpun

cioplind iluzii de lumini pe vânt?,

 *

nu vreau să par în ochii tăi proscris,

dar gândul meu de muritor mă duce

înspre-a alege cântecul nescris,

pe care îl voi scrie şi pe cruce!