pe calea căii doar copilăria

copii ascunși de vremuri în bătrâni

când mamele-s plecate-n depărtare

ca să hrănească stelele la sâni

primind ursiri de stele căzătoare

și-i un imens pustiu de ocrotiri

în toți copiii blândului apus

în care clocotesc mereu vestiri

și nostalgii spre cei care s-au dus,

*

spre mamele trăite dureros

de pruncii unor trupuri irosite,

iar stelele se clatină duios

și ierbile dansează din cuțile,

și scrâșnete se-aud în univers

stigmatizând pe veci vremelnicia:

bătrânii cântă deslușind în mers

pe calea căii doar copilăria