Paştele în Bucovina lui Î. P. S. Oul kitschiat!
Ce mai pompă şi alai,
Ce mai chef şi ce mai trai
Banda face pe-ntâi mai!
Nu e colţ, nu e grădină
Să nu fie bute plină
Şi bandiţi care închină.
*
De cu seară se strâng cete
Cu stomacuri de burete
Şi cu gâtul fript de sete;
Una trece, alta vine,
Tot voinici care sug bine
Şi trag danţul tot pe vine.
*
În tot locul chef să fie,
Chef, zurbale şi beţie,
Programa-i de la Agie:
În tot locul ţuicăială,
În tot locul păruială
Mestecată cu trânteală.
*
Popa Tache, se-nţelege,
Ca unul ce-i cap de lege,
Cată masa s-o dezlege
Şi molifta să citească
Ca vreun cerc să nu plesnească,
Vinul să se risipească.
*
Iată-l, dar, numai-n papuci,
Cu-un haitic de dalcuci
Croind-o la şapte nuci,
Iar în statul lui major
Este primul procuror
Şi Buzicu, ajutor.
*
În grădină-i masă mare,
Numai sticle şi pahare
Şi puţină demâncare,
Căci de toţi bine se ştie
Că mâncarea-i fudulie
Când e vorba de beţie.
*
Iată popa, volintirul,
Cum îşi pune patrahirul
Şi-nhaţă-n braţe clondirul
Şi începe să citească
O moliftă beţivească
După regula popească
*
Şi citeşte, cât citeşte,
Şi de-odată se opreşte,
Din clondir mai ţuicuieşte,
Iar bandiţii, toţi, în cor,
Ţin isonul din urcior
Gâlgâind încetişor.
*
Ici vestitul Pitpalac
Joacă-n loc, că e turlac
Şi în cap cu basamac,
Iar Purcică, lângă uşă,
Sare-n sus ca o păpuşă
Gâlgâind mereu din guşă.
*
Epistaţii, pe la mese,
Toţi cu mânece sumese
Grămădesc ocale dese
Şi un domn sub-comisar
E de jurnă la grătar
Jucând rol de bucătar.
*
Comisarul, ca mai mare,
Îi tot cată-n buzunare
Să nu piară din pahare,
Iar Bizicu ca un chior
Şi cu primul procuror
Se ceară pentr-un urcior.
*
Lăutarii în neştire
Trag de coarda cea subţire
„Hai, du-i, du-i la Mănăstire!”
Şi părintele, vâlvoi,
Blagoslovind un butoi,
S-o pornit pe torontoi.
Cam aşa arată Bucovina, în zilele pascale de astăzi, când bietul Consiliu Judeţean Suceava pare transfigurat în cea mai mare ospătărie din Europa, iar toţi slujitorii culturii în lăutari lăieţi, care cântă doar la fleţi, care plătesc la o pensiune bucovineană, pentru o noapte, cât la Viena sau Paris pe o săptămână. Stoarce vlaga din salariaţi Crâşma Judeţeană Suceava, condusă de birtaşul ocoş de mândru, câtă vreme nici un lăutar nu-i cântă de dus la mănăstirea Cernica, acolo unde şi incultura nebunească îşi are locul ei. Numai că povestea rimată de mai sus a fost publicată, ca să afle bucovinenii din ce tradiţie descind cu adevărat, sub titlul „Maiul bandelor”, în „Telegraful” din 1 mai stil vechi 1871 (anul I, No. 25).