Nicolae Iorga, 1892: Înainte…

Celui ce predică-n pustiu

Și-n jurul lui tovarăși n-are,

Trăiască-i numele lui viu,

Căci tristă-i munca lui și mare.

*

Când glasul tău răsunător

Și cald în inime străbate

Nu-i greu a fi Mântuitor,

Căci ceasul de trezire bate,

*

Dar să lucrezi, nebănuind

Izbânda stăruinței tale,

Să uiți prietenii zâmbind

Și brațul tău să taie cale!…

*

Răbdare-n noapte, muncitori,

Profeți cu ochi de foc, răbdare:

Lumina falnicilor zori

Acum sau mai târziu răsare.

*

(Iorga, Nicolae, Pentru țăranul român, Sibiu, 1931, p. 13)