Octavian Goga vs satira politică
*
Căutând, prin presa veche, vinovatul pentru falsificarea imnului „Un răsunet” („Deșteaptă-te, române”), de Andrei Mureșan (nu Mureșeanu!), am dat, în „Chemarea tinerimii române” (Anul III, nr. 4 din 26 februarie 1928, p. 2), de caricatura de mai sus, în bună parte adevărată (Goga era proprietarul domeniului de la Ciucea al prietenului său Ady Endre, pe care îl scosese din sărăcie), și de alte două epigrame, în afară de cea cu… „Hai Shachespeare!”, de mai sus, și acestea rezonabile (mai ales a doua, nededicată, dar căreia i-am atribuit eu o precizare), epigrame semnate cu pseudonimul Kix. Le reproduc, cumva stârnit de Kix la a proceda aidoma cu personajele politice ale vremii mele. Și hai șexpir, nedragi aleși ai românilor!
*
Dl Goga, într-un număr trecut al revistei sale, scrie că iar se furișează spre inima lui ispita de a guverna
*
Vorbind așa nevinovat
Că îți apare-n vis ispita,
Eu stau să cred, Octaviene,
Că s-a gătit la Ciucea – pita.
*
*
I. G. Duca să se… ducă!
*
Cuvântul „Duca” însemnează
Un vis comun, un dor acerb
Ca substantivul să se schimbe
În timpul cel mai scurt – în verb.