Obiceiurile guvernării de iarnă, pe Dâmboviţa

Traian Băsescu: Şi doar ţi-am spus, Codruţo, să nu-l mai laşi pe Papici să-şi scoată masca, în spatele meu! Poporul, draga mea, crede în măşti, nu în oameni!

*

Şi pe Dâmboviţa, prin aer, pluteşte spiritul sărbătoresc al Crăciunului şi al Anului Nou, sărbători naţionale care se năpustesc asupra românilor mai dihai şi mai rapid decât noile impozite şi accize, minte-ngustă şi banchize, ale lui Victor Ponta.

*

La Cotroceni, Bădica Traian nu doarme, ci, în zori, când s-a sculat, pe ochi negri s-a spălat, cât să-l lase mahmureala, apoi a privit vultureşte, cu un singur ochi, în zare, spre loc bun de semănat, de arat şi treierat, ordonându-le mascaţilor să descindă la feţele locurilor. Acest obicei se numeşte Mascaţii, fiind completat, ulterior, de Bunghieri, Împăraţi sau Irozi, cum li se mai spune (“‘Tu-ţi irozii tăi, Băsescule!”) prin satele minunatei ruinate Românii.

* 

Victor Ponta: Fii atent, Dragnea, să nu scapi Buhaiul din mână! Iar tu, Gâdeo, fă ţa-ţa-ţa, cât mai apăsat, după datina voiculesciană!

*

La Palatul Victoria, acolo unde se beleşte totul, există obiceiul Buhaiului de a mulge Capra şi de a smântâni oalele. De Buhai se ocupă Liviu Dragnea, Valeriu Zgonea, Titus Corlăţean şi, mai rar şi mai fără nici un chef, somnorosul Crin Antonescu. În vremea asta, Victor Ponta beleşte Capra, dar atât de rău şi de-a-ndroanga, încât o să ne ia dracul pe toţi, inclusiv pe Ponta. Dan Voiculescu plăteşte urătorii, scuipă spiritele rele şi face ca toţi dracii, în vreme ce Moş Gerilă Iliescu zâmbeşte larg şi tutelar, peste timpuri.

*

Traian Băsescu: Joacă, joacă, Bocule, că ţi-oi da cât Cluj mai e şi o cană de cafe!…

*

Un vechi obicei dâmboviţean,  Jocul Ursului, cu varianta finală Plimbă Ursul, a putut fi consemnat, de către folclorişti, în vremea succesivelor guvernări Boc, dar a fost abandonat, în favoarea Buhailor. Păcat, că doar atât adora Bădica Traian să ia la joc ţiganca focoasă, în vreme ce bătea în tipsie, în locul ţiganului travestit în român daco-traian!

*

De voie, de nevoie, ceilalţi români au, în ultima vreme, un obicei profund creştin, pe care-l ţin cu încrâncenare: Postul Mare. Să trăiţi… bineee!