neguţătorul de tristeţi | Dragusanul.ro

neguţătorul de tristeţi

Radu 7

*

abia-mi durasem sus, în ceruri, cale

şi-am fost neguţătorul de tristeţi:

vindeam amurguri vii, autumnale,

şi începuturi pentru dimineţi,

aveam păduri şi munţi, aveam şi ape

şi-aveam şi cerul de lumini străpuns,

şi doar un bucium curmeziş sub pleoape

pe care şi acum îl ţin ascuns,

*

ieşeam prin târg şi ofeream tristeţe

s-o bea drumeţii însetaţi din clipă

amarul lor târziu să mă înveţe

cum să-mi durez o singură aripă

şi urmăream cum clipele se sparg

împrăştiind în jur amărăciune

pe când tânjeam după imensul larg

al cerului desprins din rugăciune,

 *

din rugăciunea mea desferecată

şi slobozită-n ceruri drept săgeţi,

iar căile lactee dintr-odată

mă copleşeau năprasnic cu tristeţi