Mercenarul Negru. Nevoia de personaje
*
Suceava este o imensă pustietate, cu personaje terne şi nesemnificative. Prin urmare, mă văd obligat să apelez şi la personaje imaginate, la individualităţi de sinteză, care să-mi favorizeze contrucţia unei intrigi. Nu voi abandona, cu totul, personajele reale, dar voi introduce şi alte perspective, ca să nu fiu obligat doar la redarea unor mentalităţi. Voi şterge, deci, capitolul al II-lea, urmând ca, mâine, să scriu un altul, care să deschidă calea spre ceea ce vreau să mărturisesc. Desigur că, încetul cu încetul, am să mă izgonesc şi pe mine din peisaj, pentru că nu de mine, ci de imaginaţia mea am nevoie în scrierea “Mercenarului Negru”.
*
Voi continua, însă, să public şi, uneori, să şterg capitolele pe care le scriu, pentru că vreau să-mi iau prietenii şi martori, şi complici la scrierea unei cărţi de aparentă ficţiune (eu i-aş zice de desluşire).
*
Ion Drăguşanul