mărul şi adevărul biblic

povestea biblică, aşa precum se ştie,

nu are nici un strop de adevăr,

dar nu vă cer să-mi daţi crezare mie,

însă vă jur că n-am muşcat din măr;

nici şarpele nu are nici o vină,

chiar dacă-n cerul nopţii strălucea:

femeia mă chemase în grădină

sperând că, totuşi, o să muşc din ea,

dar eu, şi tânăr, şi necopt, şi prost,

în timpul insolitei frenezii

îi tot şopteam femeii fără rost

lângă ureche nişte poezii,

deşi eram convins că nu fac bine

şi mai că îmi venea să mă împuşc

până spre zori, când, şovăind, în fine

m-am năpustit spre ea. Ca să o muşc;

pierdusem noaptea, s-a făcut lumină

şi perspectivă largă s-a făcut

încât şi muşcătura din grădină

chiar şi din ceruri sfinte s-a văzut,

dar nu-mi păsa deloc şi adevărul

e că în câte zile voi avea,

dacă femeia-mi va întinde mărul,

în mare grabă o să muşc din ea

căci Cosmicul Părinte cu poruncă

divină, precum cred că v-amintiţi,

ne-a zis atunci, ca un îndemn la muncă:

Acuma creşteţi şi vă înmulţiţi!