Mărturisitorul fenomenului plastic sucevean

*

Noul volum cu „Efigii în filigran”, intitulat „Analogii referențiale”, întregește hronicul

portretelor, evocărilor, relatărilor și al cronicilor plastice, pe care Tiberiu Cosovan, el însuși

remarcabil artist plastic, îl întocmește, meticulos și cu multă afecțiune, încă din 2010, când

vedea lumina tiparului „efigia” numită „Profiluri autohtone”. Au urmat, cu o cadență

armonizată pe deplin cu cea a actului plastic bucovinean, „Intersectări cordiale” și „Acorduri

afective”, trepte necesare pășirii în templul actual al creației plastice, în care, din păcate,

pagini întregi ale „Analogiilor referențiale” vorbesc la trecut despre repere ale veșniciei,

precum Ion Grigore, Elena Greculesi, Viorel Grigoraș, Angela Pitariu-Bolnavu sau Corneliu

Tincu. Pentru că timpul, dintotdeauna inofensiv în fața creației, a tras amurguri definitive

peste tălpile îndreptățite întru pășiri dumnezeiești, dar pururi pline de viață, de frământări, de

căutări și de deslușiri ale faldurilor surprinzătoare ale veșniciei.

*

*

Organizată pe două mari secțiuni, „Portrete, evocări, relatări, conici plastice” și

„Saloane, expoziții personale și colective, ateliere și tabere de creație”, noua carte a Centrului

Cultural „Bucovina”, editor și al volumelor anterioare, „Efigii în filigran / Analogii

referențiale”, ne dezvăluie un Tiberiu Cosovan puternic implicat, narativ și emoțional, în

îndreptățirea lui de cronicar plastic, predestinare dintotdeauna condiționată nu doar de știință,

ci și de generozitate – în cazul în care acceptăm drept generozitate implicarea responsabilă

într-un domeniu distinct al creației umane. Iar evoluția demersului narativ, în discursul

cronicăresc al autorului, se simte, și din sugestivul titlurilor de care se folosește Tiberiu

Cosovan în deslușirea și, fără de îndoială, în aplicarea peceții care consacră, așa cum se simte

și sugestia unei deplinătăți a creației plastice în spațiul bucovinean, un spațiu în care, cumva

paralel, dar și cumva profund, adânc, există o viață distinctă, plină de clocot și de viziune.

Orice act de creație înseamnă o intimitate a sacrului, înspre care arareori se deschid

ferestre și, cu atât mai puțin, porți de acces, prin care nevoia de dumnezeiesc a fiecărui suflet

însetat de frumos să poată răzbate. Tocmai de aceea, din perspectiva cititorului și, deci, a

iubitorului de deplinătate a străvezimilor astrale ale artei, „Efigii în filigran / Antologii

referențiale”, noua carte a publicistului Tiberiu Cosovan, înseamnă, ca și volumele anterioare,

nu doar o cronică a unei istorii cu trăiri veșnic vii și fremătătoare, ci și împărtășirea din

anafura tainică a existențelor care durează prin creație.

*

*