Mărturii europene: Johann Adam Lonicerus
*
Johann Adam Lonicerus (Teucrius Anaeus, născut la Frankfurt, în 1557, mort după anul 1609, deşi unele surse dau anul 1599 drept cel al morţii sale), fiul doctorului şi botanistului Adam Lonicerus (1528, Marburg – 1586, Frankfurt) şi nepotul teologului Johannes Lonicerus (1499, Artern – 1569, Marburg), a publicat, împreună cu Jean Jacques Boissard (1528-1602,) şi Theodor de Bry (1528-1596), printre altele, „Pannoniae historia chronologica”, „Retoricae Artis Compendium”, „Vitae et Icones Sultanorum Turcicorum. Principum Persarum”, „Icones quinquaginta virorum illustrium, doctrina et eruditione praestantium” etc.
„Pannoniae historia chronologica”, cu Ungaria şi Transilvania în prim-plan, nu putea ignora, în anul aparţiei (1604), evenimentele europene, pe care le determinase fulgerătoarea apariţie în istorie a lui Mihai Viteazul, aşa că o bună parte din textul cărţii, dar şi din ilustraţii, mărturisesc despre bătăliile gloriosului personaj, dar fără a lăsa şi un portret al voievodului. Apar, în schimb, toate personajele importante ale vremii (sultanii turci, Sinan Paşa, Împăratul Rodolf, Arhiducele Maximilian, Regele Sigismund etc.), toţi cu biografii de două-trei pagini, biografii care ţin loc de istorie (despre bătăliile lui Mihai Viteazul s-a ţinut un adevărat jurnal de front).
*
Cartea lui Johann Adam Lonicerus, cunoscută mai ales pe filiera istorografiei maghiare (Veress), a fost folosită şi de istoricii români, drept substitut de memorie, la un popor fără memorie şi, cel mai adesea (sic!), fără istorie.
*
*
*
*
Personajele importante ale vremii lui Mihai Viteazul (nicidecum vremea lor), desenate, probabil, de Theodor de Bry şi încadrate, apologetic, de simbolistici creştino-medievale şi de devize penibile, în formule de blazon extins peste vremuri, ţin şi nu ţin de istoria noastră. Dacă putem prezinde că noi avem o istorie. Măcar în ziua de astăzi.
*
*
*
*
*
*
*
*
*
*
*
*
Cu cărturarii europeni din vremea lui Mihai Viteazul, Johann Adam Lonicerus, Jean Jacques Boissard şi Theodor de Bry ne vom mai reîntâlni. Şi asta, din pricină că ei chiar au şi existat.
*
Ion Drăguşanul