Lacul prăbuşit sub… Suceava

*

V-am mai povestit despre “Zâna Iazului“, tradiţia (adică legenda) încredinţată viitorimii de către singurul cărturar pe care l-a dat Suceava vreodată, Dimitrie Dan, tradiţie care spune că, dincolo de Zamca, exista, în vremuri imemoriale, un lac uriaş, cu o insulă în mijlocul lui, pe care trăia Zâna, o frumuseţe feminină care ademenea bărbaţii şi, după ce se plictisea de ei, îi ucidea. Iubita unui astfel de ademenit ar fi mers la zeci de schituri şi mănăstiri, iar bunul Dumnezeu, milostivindu-se de ea, ar fi scufundat lacul, cu tot cu insulă, apele putând să curgă la vale. Desigur că lacul acela ipotetic nu putea fi alimentat decât de apa Sucevei, iar după prăbuşirea lacului, râul a putut să-şi caute, înspre zări, ţinta finală.

*

O acuarelă a lui Franz Xaver Knapp sugera că, într-adevăr, e posibil să fi existat un astfel de lac, barat, înainte de scufundare, de dealul care făcea legătura între Zamca şi dealul Pătrăuţilor. Pozând, azi, prin Cetatea Sucevei, apoi umplând golul din fotografie cu o aşchie de culoare luată din dealul Pătrăuţilor, încep să cred că legenda “Zâna Iazului” mărturiseşte adevărul, dar vă ofer posibilitatea de a decide singuri, comparând fotografia cu copia ei trucată:

*

Dealul imaginar care bara lacul Zânei

*