Irimia Ungurian, un poem pentru „Zicălași”

Aseară, după încheierea concertului cu „Cântecele Unirii”, un domn m-a abordat, vizibil emoționat, și mi-a înmânat un petec de hârtie; l-am pus în buzunar, iar adineauri, am desfăcut mesajul (niciodată n-am ignorat vreun om) și am văzut că petecul de hârtie adăpostea un poem, „Mister”, scris cu talent și sinceritate de domnul Irimia Ungurian, sub impresia concertului „Zicălașilor”. Iată acest omagiu-trăire, car mi-a înseninat dimineața:

*

Mister

Peste norii care-n toamnă

spun povestea rece-a ploii,

peste mâna-ntinsă-a iernii,

peste taina de zăpadă,

*

vine raza cea de soare,

izvorâtă din pictură,

aducând căldura tandră,

undeva rămasă-n umbră.

*

stropi de muzică, spre seară,

mângâie în tonuri calde

fibra noastră națională.

*

în genunchi să mulțumim

Dumnezeului din cer!

viața este sfânt mister.