în oarbă rătăcire numai orbii

*

sunt pregătit de jertfă, trupul meu

aşteaptă piatra care să-l dărâme

şi să desprindă doar din el fărâme

aripile cu care zbor şi eu

spre rătăciri, spre irosiri de sine

şi de calvar al lumii pământeşti:

hai, suflete, înalţă-te, căci eşti

fărâma depărtărilor senine

*

şi-i vremea tu să te întorci acasă

din trupul care ţi-a tot fost popas,

din cântecele tale ce-au rămas

în sângele ce s-a-nchegat pe masă,

hai, suflete, eşti aşteptat departe

în armonia cosmicei cântări,

e timpul să te-ntorci în depărtări,

deci rupe-te din pagina de carte

*

şi lasă-mi trupul pradă pentru corbii

acestor zori de zi amăgitoare

în care au să-l calce în picioare

în oarbă rătăcire numai orbii

*

*