Iisus Hristos, rock-ul vs securiştii patriarhului

Obezi, de-atâta post şi rugăciune? – foto: www.antena3.ro

*

În zadar ne-a şi le-a vorbit Iisus Hristos despre pilda oii rătăcite; popimea română, trufaşă, obeză şi dictatorială, pusă mereu pe arţag, chiar dacă mai face paradă de numele lui Iisus, de mult nu-i mai urmează calea. Pentru regimentele de securişti în sutane rock-ul e “satanist”, nu pentru că ar fi, ci pentru că aşa li s-a înşurubat lor în cerebele. Iar iubitorii muzicii rock tot satanişti sunt, mugesc creieraşele lui Daniel & Co, acesta fiind motivul real pentru care popii, care nu lipsesc de la nici o sindrofie politică sau deschidere de crâşmă nouă, au refuzat să se înfăţişeze acolo unde ardeau lumânările victimizării unor generaţii neînţelese şi ignorate. Satanismul din minţişoarelor excesiv îngrăşaţilor de mai sus (dovadă că nu ţin posturile!) este singurul care există pe pământ. Rock-ul e muzică adevărată şi poezie netrucată, prin muzică şi prin poezie arătându-ni-se nouă, zi de zi, bunul Dumnezeu. Nici vorbă de umbre, de diavoli (îi aflaţi doar pe pereţii bisericilor, pictaţi ca să vă înspăimânte şi să faceţi danii), de spaime. Rock-ul este lumină, prospeţime, libertate – de asta îl iubesc mai ales tinerii şi intelectualii intelectuali.

*

Tocmai l-am auzit, adineauri, pe securistul Daniel insinuând parşiv că familiile victimelor abia acum “îl vor descoperi pe Dumnezeu, în Biserică”. Nu, tovarăşe securist: Dumnezeu există în tot şi în toate, inclusiv în rock şi doar în biserici din ce în ce mai rar şi mai îndepărtat. Tragedia de vineri nu a fost o pedeapsă dumnezeiască, care să ne înghesuie cu frunţile sub sutanele securiştilor obezi, care îşi zic Biserică. Ortodoxă, adică Adevărată. Securistul, dacă ne vom târî în faţa lui, dă de înţeles că ne-ar putea ierta. De parcă ar avea cineva nevoie de binecuvântarea unui astfel de anticrist…