Hora „Alivanca”

Hora „Alivanca” (pe care Alexandru Voievidca o întâlnea, în Bucovina, între anii 1907-1914, doar la Bosanci – n. n.): „Alivencile este o horă nu evreiască, precum crede poporul din Moldova fiindcă evreii vorbesc acolo nemţeşte, ci un fel de balet pe care îl vor fi introdus la români aceiaşi muzicanţi ambulanţi din Germania, de la care noi am căpătat şi pe „lăută”, vechiul „lăută” = germ. „Laute” (în limbile nordice „lätar” înseamnă muzică instrumentală – n. n.), ba şi cuvântul, devenit de tot poporan, mai ales la nunţile ţărăneşti „danţ” = germ. „Tanze”. În Occident, o mulţime de termeni coreografici sunt, de asemenea, de provenienţă germană, precum şi la slavi.

*

Din „alle winden”, „alivenci” sau „alevinci”, pe alocuri la singular, „alevincă” (C. Alexandrescu, Neamţ, c. Bistricioara), şi, de aci, apoi „Hora lui Livente”, astfel străvesteşte poporul, prin propria sa etimologie, toate vorbele străine, fără familie în ţară, căutând să le găsească cu orice preţ nişte neamuri pământene în fondul cel vechi al graiului.