E. Ar. Zaharia: Poem pentru Betelgeuse

*

Privesc mereu aceiaşi vechi pereţi,

aceleaşi lucruri triste şi uitate,

aceleaşi cărţi cu chipuri perimate,

vorbim şi-acum de-aceiaşi vechi poeţi.

*

Dar când mă uit la sânul ce se sbate,

cum râzi de gingaş, câte mă dezveţi,

cum se săgeată-a frunzei ochi şireţi

şi cum mă-ndeamnă-ntruna la păcate

*

Şi când mai văd şi crengile de floare

cum le ridici în părul ca de smoală,

mă copleşesc simţiri îngrozitoare.

*

Şi mă cuprinde febra ca o boală,

iar sufletul asemenea mă doare

că fug nebun şi nu mai vin la şcoală.

 *

(Front literar, Anul II, No. 10-11, 1938, p. 1)