drept vestire să-l înveţi
vine vremea din părinţi
şi se-aşterne la fereastră,
iar în zare munţii sfinţi
sorb din aşteptarea noastră
murmurând parcă-ntr-o doară
cântecul desprins din stele,
iată, urmele de-afară
scriu cu cântece şi ele
prin zăpezi fără prihană
care-şi caută popas,
candela de sub icoană
a pornit şi ea la pas
înspre cer, să-şi afle locul
cuvenit numai în cer,
iar în casă aud focul
cum îmi cântă: leru-i ler,
cum îmi cântă şi descântă
despre naşteri şi ursiri
într-o noapte care-i sfântă
când desferecă vestiri
şi prin creanga îngheţată
şi prin ierbi de sub nămeţi
şi când cântecul se-arată
drept vestire să-l înveţi