drept umbră a cântărilor, cobzare?

în târgul ăsta mi-am făcut un pat

pe când eram culegător de stele

ca să-mi croiesc din nori nişte obiele

şi nişte încălţări din scăpătat

şi-a fost nevoie capul să mi-l pun

în ascunzişul somnului o noapte

ca să adun şi alte fructe coapte

în care să exist şi să apun

şi-n jur, şi-n preajmă păsări solitare

şi caii în galopuri de pământ

mă îndemnau să mă desfac, să cânt

un imn însingurărilor, cobzare,

dar iată-mă, sunt pregătit de drum,

iar stelele răsar şi nu-mi mai pasă

căci ierbii îi rămâne somnoroasă

numai cântarea ruptă din acum

de parcă-a fost să mă jertfesc cântării

şi să-i aprind nevolnice căţui

pe cerul ce-a rămas al nimănui

crucificat de necuprinsul zării,

iar de-aş lua cu mine-n depărtare

şi acest cântec – pat pentru popas –

pe tine cui şi când să te mai las

drept umbră a cântărilor, cobzare?